Publicat în Diverse, Economie, Manipulare, Politică, Social

Oglinda (1) – Cum vă dresăm


Acest articol va inaugura seria, “Oglinda”, care nu are decât rolul de a vă pune în faţă acest obiect. Este un simplu pariu cu toată lumea, că oricâte dezvăluiri vi se vor face, vă veţi uita în acestă oglindă şi veţi vedea tot pe “frumuşelul acela simpatic, inteligent, plin de şarm, un pic neînţeles de cei din jur, dar bun cu ceilalţi, altruist, credincios şi mai presus de toate, demn de a fi adulat de toţi”. Sub stare de hipnoză (“vrajă”), pacientul jură că albul e negru, că îi place să mănânce căcat şi chiar caută să te convingă, cât este de benefic pentru organism acest lucru.

Dar să purcedem…

Atunci când ai de-a face cu “vrăjiţi”, orice explicaţie menită a fi înţeleasă de aceştia trebuie să înceapă cu o poveste. Aceasta trebuie să fie pilduitoare, să “îi atingă”, şi să fie uşor de înţeles. Chiar dacă în urma citirii ei, orice om normal şi-ar da jos ochelarii de cal şi s-ar simţi ca având o revelaţie, acest lucru nu se va întâmpla cu cei “vrăjiţi”. Dar să nu credem, totuşi, că pildele nu îşi au rolul lor. Nu acela revoluţionar care ne-am fi aşteptat, dar oricum unul “educativ”, menit a moleşi pe cei recalcitranţi.

Deci povestea de astazi este următoarea:

<<Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legatură de banane. Când o maimuţă se urca pe scară să ia banane, oamenii de ştiinţă aruncau o găleată cu apă rece pe celelalte care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuţă încerca să urce scările, celelalte nu o lasau să urce. După mai mult timp nici o maimuţă nu se mai suia pe scară, în ciuda tentaţiei bananelor.
Atunci oamenii de ştiinţă au înlocuit o maimuţă. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi de celelalte şi bătută. După câteva bătai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scară. A fost înlocuită o a doua maimuţă şi s-a întamplat acelaşi lucru. Prima maimuţă înlocuită a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat şi lucrurile s-au repetat. Al patrulea şi în fine al cincilea au fost schimbaţi. În final, oamenii de ştiinţă au ramas cu cinci maimuţe care, deşi nu primiseră niciodată o baie cu apă rece, continuau să lovească maimuţele care încercau să ajungă la banane.
Dacă ar fi fost posibil ca maimuţele să fie întrebate de ce îi bateau pe cei care încercau să se caţere pe scară, răspunsul ar fi fost: “Nu ştim. Lucrurile întotdeauna au fost aşa pe-aici…” >>

Şi acum, pentru că sunteţi elevi cuminţi şi ascultători, să facem un exerciţiu de imaginaţie.

Înlocuiţi maimuţele cu voi, oamenii de ştiinţă cu noi, iar mâncatul bananelor – să spunem – cu unul din următoarele “adevăruri” inofensive:

1. Dezvoltarea economică continuă şi susţinută, măsurată cantitativ – la nivelul unei ţări – prin volumul produsului intern brut, este calea către progresul umanităţii.

2. “Piaţa liberă”, neîngrădită în nici un fel de guvern sau de alte ingerinţe externe produce în general cea mai eficientă şi mai optimă distribuire a resuselor din punct de vedere social, fiind practic reglementată de o lege naturală, cum este aceea a cererii şi ofertei.

3. Globalizarea economică ar trebui realizată prin înlăturarea barierelor de orice tip din calea liberei circulaţii a capitalului, această circulaţie mai uşoară a acestuia aducând avantajul sporirii concurenţei economice – cu efect benefic asupra consumatorilor –, creând locuri de muncă în zone care altfel ar fi private de acest efect, reducând preţurile de consum şi lărgind opţiunile consumatorilor cu privire la serviciile şi bunurile pe care doresc să le achiziţioneze, şi fiind – cu alte cuvinte – benefică pentru întreaga societate umană.

4. Plata impozitelor este o datorie civică, fără de care întreaga societate ar cădea în anarhie şi haos. Chiar dacă uneori, scopurile în care sunt folosiţi aceşti bani sunt oneroase, asta nu înseamnă că nu se face nimic. Pe de altă parte, atâta vreme cât eu plătesc aceste impozite, sunt de acord ca statul să urmărească şi să vegheze ca toţi membrii societăţii să facă acelaşi lucru.

5. Dacă cineva (oricine) – o autoritate sau o putere superioară nouă – nu controlează societatea, nu o supraveghează, şi nu o domină, noi credem că societatea va cădea în haos total.

Deja aţi început să transpiraţi. Ştiu! Nu e nici o problemă. Luaţi o pauză şi meditaţi. Chiar dacă vă e foame, veţi vedea că sunteţi condiţionaţi să nu vă atingeţi de banane. Vă uitaţi cu jind la ele, dar le veţi lăsa acolo să vă conducă în mod insidios. Le-am lăsat la îndemână, pentru că suntem convinşi că nu vă veţi atinge de ele.

Dresajul, în genere, este o treabă ştiinţifică… Ca parte de execuţie însă, poate fi efectuat şi de o altă maimuţă. ;-)

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s