Publicat în Cultură, Diverse, Social

Muncitor vs. Inteligent


De multe ori, în aprecierea pe care o facem celorlalţi sau nouă înşine facem referire la gradul de inteligenţă al persoanei sau la capacitatea de efort a respectivului individ. Spunem despre cineva că „este prost / dobitoc / cretin” sau din contra „este un tip deştept”. Alteori ne referim la ceilalţi făcând referire la total altceva: „este un puturos / leneş / incapabil” sau invers: „este un tip muncitor / tenace”. Toate aceste aprecieri au la bază o percepţie subiectivă, a noastră vizavi de persoana vizată de respectiva remarcă.

Legat de aceste lucruri, în domeniul psihologiei s-au făcut câteva descoperiri interesante. O cercetătoare de la Universitatea Stanford, Carol Zweck, şi-a câştigat notorietatea prin rezultatele obţinute în urma cercetărilor ei în domeniul psihologiei dezvoltării și de succes. Celebritatea şi-a câştigat-o în urma publicării rezultatelor obţinute în domeniul motivației și a modului în care abilitățile ne influențează succesul şi a unei cărţi de referinţă în acest domeniu: Mindset: The new psychology of success (în limba română: Modul in care gandim: Noua psihologie a succesului). Unul din cele mai interesante experimente efectuate de Carol Zweck şi echipa ei de cercetători s-a derulat pe un eşantion de 400 de copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 11 ani. Iniţial scopul experimentului era să se vadă în ce mod un semnal primit – câteva cuvinte sau o propoziție – afectează efortul și performanța copiilor în desfăşurarea unei activităţi.

Testul s-a desfăşurat în felul următor: cercetătorii au dat fiecărui copil să rezolve un puzzle. Acesta avea iniţial un grad de dificultate foarte mic, fiind uşor de rezolvat de marea majoritate a copiilor. După rezolvarea acestui test, copii au fost selectaţi aleator în două grupuri distincte şi copiilor din fiecare grup, l-i s-a comunicat rezultatul testului în mod diferit, în funcţie de apartenenţa la respectivul grup. Astfel, copiilor din grupul A li s-a comunicat rezultatul şi le-a fost lăudată inteligenţa („Văd că eşti foarte deştept şi că te descurci la asta!”), iar celor din grupul B, după comunicarea rezultatului, le-a fost lăudat şi preţuit efortul depus de aceştia („Bravo! Ai muncit din greu să rezolvi testul.”).

După obţinerea celor două grupuri de copii acestora li s-a cerut să rezolve încă un test, similar primului, dar li s-a oferit posibilitatea să aleagă ce fel de test vor să rezolve – unul mai greu sau unul mai ușor. Rezultatele cercetării au început să devină brusc interesante, numai din studierea opţiunilor fiecărui copil, şi acestea au arătat că marea majoritate a copiilor din grupul A (cei lăudați pentru inteligența lor) au ales testul simplu, iar peste 90% dintre copiii lăudați pentru că au muncit (grupul B) au optat pentru testul dificil. Explicaţia psihologică este relativ simplă. Copii lăudaţi pentru efortul lor s-a simţit valoroşi datorită efortului depus și au vrut să muncească din nou ca să obțină rezultate bune. În schimb, copii lăudaţi pentru inteligenţa lor (o abilitate „de-a gata”, obţinută fără efort) au preferat să pară în continuare inteligenți și să nu riște, greșind la un test mai greu.

A urmat un al alt test, de data aceasta foarte greu și același pentru copii ambelor grupe. Evident, majoritatea copiilor nu s-au descurcat prea bine, testul fiind mult prea dificil pentru ei, însă copii grupului B (cei lădaţi pentru efort) s-au străduit să-l rezolve, au încercat diverse soluții și s-au implicat. La final ei au declarat că le-a plăcut acest test, chiar dacă nu au avut succes. Pe de altă parte, cei din grupul A (cei lăudați pentru inteligență) au renunțat repede și au spus că testul a fost neinteresant și nu le-a plăcut. Neobținând rezultate care să le confirme abilitatea pe care credeau că o au (inteligența), testul avea pentru ei o conotație negativă.

În final, experimentul s-a încheiat cu un ultim test, unul simplu de dificultate similară celui inițial. Iar acum a venit cea mai mare surpriză: copii din grupul lăudat pentru efort au obținut rezultate cu 30% mai bune față de rezultatele primului test, iar cei din grupul lăudat pentru inteligență au punctat cu 20% mai prost (o diferență de 50 de procente între cele două grupe).

Și totul datorită a mesajului transmis după primul test (lauda inteligenţei sau a efortului) şi a valorii acestui mesaj, pe care și-au atribuit-o copii din acele cuvinte.

 Iniţial s-a crezut că s-au strecurat erori de cercetare în experiment, deoarece rezultatele obţinute nu se prea potriveau cu ceea ce se ştia despre domeniu. De aceea, experimentul a fost reluat de cinci ori, dar de fiecare dată rezultatele au fost la fel, confirmând că acei copii din grupul apreciat pentru efortul lor au depus şi mai mult efort şi au obţinut rezultate mai bune, iar ceilalți au evoluat negativ.

Ne-am fi aşteptat ca ambele aprecieri (ale inteligenţei şi efortului) să aibă acelaşi tip de consecinţe, dar experimentul de mai sus a demonstrat exact contrariul. În cartea sa The Talent Code, Daniel Coyle subliniază că nu orice tip de apreciere la adresa unui individ are un efect pozitiv. În cazul în care laudele sunt menținute – spune el – fără a fi meritate și câștigate, cel care le primește nu numai că nu va obține rezultate pozitive, dar de obicei va evolua negativ. Secretul este ca întotdeauna, laudele să fie pe măsura efortului depus.

Explicaţia acestui fapt este relativ simplă. Mintea umană caută mereu să se valorize într-un anumit mediu şi atunci când ne stabilim noi înşine o valoare proprie şi apare o discrepanţă majoră între acea valoare auto-stabilită şi pe cea care reiese din rezultatele noastre, va avea loc automat o anumită corecţie, care ne va face să performăm la valoarea pe care o observăm din rezultate (succes sau nu?). De aceea, oamenii de succes par că atrag succesul, iar ceilalţi doar ghinioanele. Similar, dacă ne credem extrem de inteligenți și capabili, iar rezultatele sunt proaste, vom avea tendința de a ne considera puțin capabili, poate proști. Asta din cauză că valoarea inițială o definisem pe baza unor aprecieri care nu aveau la bază rezultate reale, ci o “aptitudine” (inteligența) primită (de la noi înșine sau de la alții). Este ca și cum am fi construit o casă pe o fundație șubredă.

Pe de altă parte, atunci când ne stabilim o valoare pe baza unui efort făcut și/sau a unor rezultate obținute, lucrurile se schimbă fundamental: acum ne vom aprecia datorită a ceva propriu nouă (efortul depus sau perceput ca fiind depus) și care s-a manifestat exterior în ceva concret (rezultatele obținute). În acest caz aprecierea și valoarea pe care ne-am asignat-o durează și rezistă în timp, chiar și atunci când lucrurile nu par a merge strălucit, iar rezultatele ar putea fi proaste. Rezistând și momentelor dificile, vom depune în continuare efort (vezi grupa copiilor apreciați pt efortul lor în experimentul de mai sus) și până la urmă vom avea din nou rezultate pozitive sau chiar mai bune decât cele iniţiale. Acestea le vom atribui efortului depus.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

Un gând despre „Muncitor vs. Inteligent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s