Publicat în Actual, Diverse, Economie, Istorie, Politică, Social

Veşnica pendulare a României între Est şi Vest


După cum spuneam şi într-un post anterior, toată această acţiune iraţională de schimbare cu orice preţ – inclusiv cu aruncarea ţării cu 20 de ani în urmă – a preşedintelui are un substrat mai adânc, strâns legat de interesele Rusiei în regiune. Practic după 2004, anul în care la Cotroceni a ajuns Băsescu, Rusia s-a trezit aici cu o nucă foarte greu de spart. S-a trezit că are în coasta sa o ţară mică, a cărei conducere nu mai răspundea la comenzi ca pe vremuri, o ţară care a intrat în NATO şi care se pregătea de intrarea în UE, orientându-se pas cu pas către occident. Se întâmpla practic, ce se mai întâmplase şi cu 20-30 de ani în urmă, când un şef al unui stat aflat în sfera de influenţă rusească (după cum hotărâseră marile puteri la sfârşitul celui de-al doilea război mondial) începuse să-şi manifeste o oarecare independenţă decizională în regiune. Un şef de stat care după ajungerea sa la putere, prima sa grijă fusese să cureţe aparatul de stat de foştii agenţi sovietici plantaţi aici la noi imediat după război (Ana Pauker, Bodnăraş, Vasile Luca, Teohari Georgescu, etc).Un şef de stat care – deşi membru al Tratatului de la Varşovia – refuzase să participe la cotropirea Cehoslovaciei în 1968, un şef de stat care orientase economia oarecum şi către occident şi ţările lumii a treia, un şef de stat care îşi plătea într-un ritm alert datoriile, un şef al unui stat (singurul stat de altfel din Tratatul de la Varşovia) care avea în cadrul DSS o unitate anti-KGB. Ceva mersese prost în planul Rusiei de a menţine România în sfera sa de influenţă, prin menţinerea acestei ţări la un nivel economic precar şi prin controlul politic cvasi-total. Prin înţelegerea cu liderul S.U.A. de la Malta din 1989, România a fost aruncată din nou în sfera de influenţă a Rusiei, lucru pus în practică printr-o revoluţie orchestrată în mare măsură de serviciile secrete ruseşti, în colaborare cu AVO (serviciul secret maghiar).

La conducerea României au revenit alţi agenţi sovietici aflaţi „în adormire” până în acel moment, cu toate consecinţele inimaginabile care au decurs de aici. Dintr-o ţară cu zero datorii, România a ajuns la minus 90 de miliarde. Dintr-o ţară care exporta în America de Sud maşini şi echipamente, care construia rafinării în toate ţările Orientului Apropiat şi Nordul Africii, care avea o industrie a echipamentelor şi utilajelor petroliere pe locul patru în lume, România a ajuns la coada Europei din toate punctele de vedere. Toată industria a fost devalizată, echipamente noi – nouţe de milioane de dolari au fost vândute la fier vechi, întreg sistemul bancar pus pe butuci şi aservit unor interese străine, jaful şi hoţia devenind factorii principali de distrugere a noii Românii post-decembriste. Toate resursele au fost vândute şi concesionate unor interese străine, inflaţia galopantă şi-a croit drum în viaţa economică românească, nivelul de trai al populaţiei a scăzut dramatic, iar leul a fost devalorizat într-un ritm accelerat, la un moment dat fiind necesară denominarea acestuia pentru a tăia orice legătură sau aducere aminte cu vechea monedă românească (1 dolar fiind în 1989-1990 doar 12 lei – de trei ori mai mult decât actuala monedă denominată de 10000 de ori!). Şi toate acestea s-au întâmplat numai şi numai datorită faptului că România a „nimerit” iarăşi în sfera de influenţă rusească.

Trebuie să înţelegem că România nu are cum să se dezvolte în sfera de influenţă rusească. Rusia va face mereu tot posibilul – aşa cum a făcut întotdeauna de-a lungul istoriei – ca să-şi menţină vecinii într-o stare de vasalitate perpetuă, la un nivel economic precar pentru a-şi putea folosi resursele imense de care dispune ca armă de control politic a acestor ţări. Rusia nu are nici cel mai mic interes să aibă în jur vreun stat puternic. Trebuie să vedem că „problemele” în cadrul sistemului nostru politic au apărut exact atunci când am făcut primii paşi către independenţa de sub tutela Maicii Rusii. Atunci când am intrat în NATO, atunci când am intrat în UE, atunci când părea că ne reducem dependenţa de gazul rusesc şi aşa mai departe. Nu se poate să nu observăm că avem „linişte” cu marele vecin de la răsărit, doar atunci când suntem săraci, umiliţi, în genunchi, când suntem furaţi din toate părţile, când ni se distruge însăşi baza naţiunii, etc. Cum începem să ne deschidem ochii, cum apar „problemele”. Fie cu preţul gazelor, fie cu supendarea preşedintelui, şi aşa mai departe. Rusia nu are cum să fie un partener de încredere pentru România. Acest lucru se vede din aroganţa nemăsurată cu care ne tratează în orice privinţă şi dintr-un lucru minor în opinia mea: tezaurul românesc depozitat la Moscova în 1918. La valoarea Rusiei, acesta este fix un mare fîîîîs… aproximativ 4 miliarde de euro. Dar Rusia nici măcar nu acceptă să discute despre aşa ceva… şi atunci cum să ai încredere într-un astfel de partener căruia îi încredinţezi economiile tale atunci când eşti într-o perioadă dificilă, şi care nu ţi le mai returnează deloc invocând motive absolut puerile. Asta e Rusia şi dacă ne aşteptăm ca ea să se schimbe şi să ne trateze altfel (ce motive ar avea să facă aşa ceva???), ne înşelăm. Stând cu mâinile în sân vom transfera şi copiilor noştri starea de sclavi veşnici ai Rusiei, care nu au voie să se dezvolte decât până la un anumit nivel sub genunchiul broaştei, cărora li se impune mereu conducerea, care aflaţi într-o stare de sărăcie lucie nu înţeleg ce şi de ce li se întâmplă.

O să-mi spuneţi că şi alternativa americano-occidentală este păguboasă pentru România. Da probabil! Noile puteri coloniale, care vin şi-ţi colonizează economia, extrâgând ce este mai valoros din ea şi lăsându-ţi pe cap toate problemele, vin acum din Occident. Este adevărat. Dar ei măcar nu au interesul să te ţină în stare de şerb sărac şi obidit. Vin cu nişte reguli pe care nu le schimbă la sfârşitul meciului pentru a influenţa rezultatul. Extrag multe resurse din economiile pe care le colonizează, dar având degetele groase printre ele se mai scurge şi câte ceva care rămâne aici. Rămâne un sistem de reguli clare, o oarecare infrastructură, o deschidere mai mare către zone culturale bogate, etc. Cel mai bun exemplu sunt corporaţiile care şi-au găsit un sălaş la noi. Au venit să exploateze o resursă umană excelentă, relativ ieftină şi bine educată. Partea leului merge la ei… e-adevărat. Dar ceva rămâne şi aici. Un salariu relativ OK, plus o dezvoltare excelentă din punct de vedere al mediului de afaceri, al managementului, al eficienţei şi aşa mai departe. De pe urma ruşilor ce rămâne? Combinate de miliarde ajunse mormane de fier vechi, o clasă politică obedientă faţă de Moscova, jaf şi distrugere dintr-o ţară care ar putea fi o adevărată grădină, dacă am deschide mai mult ochii. Poate ar trebuie să ne privim clasa politică actuală, cu mai mare atenţie şi să ne urmărim şi noi mai mult interesul nostru, în loc să consumăm efort şi resurse pentru a urmări interesul Antenelor lui Voiculescu.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

Un gând despre „Veşnica pendulare a României între Est şi Vest

  1. Doar faptul ca Rusia tine partea USL trebuie sa dea de gindit,daca reusesc sa fie alesi o sa-si consolideze puterea si o sa avem alegeri ca in Rusia.Avind in spate o putere ca Rusia ,o sa manipuleze ,o sa insele iar pe cine nu o sa poata o sa-i bage la puscarie cu fel de fel de acuzatii.O sa fie exact ca si dupa 1945.Nu cà in PDL ar fii sfinti dar macar sunt de partea Europei!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s