Publicat în Actual, Economie

Gazul rusesc şi interesele ruseşti, încă vii, în România (I)


Circa 60 la sută din bugetul Rusiei provine din exportul de gaze naturale spre vest, prin Ucraina către Europa de Vest. Doar cei care nu cunosc această cifră, nu pot înţelege interesul esenţial al Rusiei în domeniul exportului acestei resurse. Multă vreme Rusia a folosit această „armă” a gazelor naturale pentru a controla atât atât preţul, cât şi subordonarea politică a statelor din jur. Prima ţară vizată a fost evident Ucraina, aflată în calea majorităţii magistralelor de gaze care alimentează Europa de Vest venind din Rusia. În acest sens, la sfârştul lui 2008, un conflict interesant a avut loc între aceste două ţări. În data de 1 decembrie 2008, Ucraina a încetat importul de electricitate din Rusia, după ce reparaţiile la unul din reactoarele nucleare de pe teritoriul ei au fost finalizate. Ucraina a plătit  1,5 miliarde de dolari pe 30 decembrie 2008, considerând că şi-a achitat toată datoria pe care o avea faţă de Gazprom. Dar, compania rusească Gazprom a susţinut că Ucraina trebuie să plătească, de asemenea, încă 600 milioane dolari reprezentând taxe de întârziere a plăţii, înainte ca fluxul de gaze naturale către Ucraina să fie restabilit, ţara afându-se atunci într-una din cele mai reci luni ale anului.

În plus, Gazprom a solicitat ca Ucraina să plătească  450$ pe 1000 de metri cubi în 2009, cu 250% mai mult (de 2,5 ori mai mult), decât preţul de 179 dolari plătit în 2008. Ucraina a spus că ei nu pot plăti acest preţ, cu excepţia cazului în care Rusia compensează creşterea preţului plătit de Ucraina cu  aceeaşi cantitate mai mult pentru exportul de gaz din Rusia prin ţara lor către Europa. Cu alte cuvinte, Ucraina solicita ca întregii Europe să-i fie mărit preţul la gaze în mod proporţional, iar ea să fie compensată proporţional cu cantitatea de gaz livrată Europei şi care îi tranzita sistemul de conducte; evident mizând pe un ajutor pe care Europa ar fi putut să i-l acorde. Rusia a promis că va continua să exporte gaze naturale în Europa, fără întrerupere. Prim-ministrul Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că orice interferenţă cu exporturile de gaze ale Rusiei către Europa ar putea avea  „consecinţe grave pentru orice ţară de tranzit în sine.”. Practic, Rusia forţa Ucraina – fostă republică sovietică care supărase rău de tot Rusia prin depunerea candidaturii de primire în NATO – să continue să pompeze gazul rusesc prin conductele sale către Europa, în timp ce populaţia îi îngheţa în case pentru că nu puteau folosi nici o cantitate din acest gaz pentru propriile nevoi. Aceasta nu era prima oară când Rusia acţiona în acest fel împotriva Ucrainei. În 2006, Rusia a oprit timp de 3 zile toate furnizările de gaz către această ţară, ca urmare a unui conflict similar legat de preţ. Atunci când presiunea în conductă a scăzut până în Italia, pentru că Ucraina a continuat să folosească o cantitate de gaz din aceste conducte pentru propriile nevoi, Rusia s-a văzut nevoită să reia livrarea normală. Aparent ei învăţaseră din această experienţă şi de aceea Vladimir Putin atenţionase Ucraina cu privire la acest aspect. În 2009, autorităţile ucrainene anunţau că ei stocaseră suficient de mult gaz pentru a avea timp de 3 luni, dacă vreme ar fi fost aşa cum fusese anticipată.

Acest conflict a demonstrat lumii întregi că, prin ameninţarea a milioane de oameni în acest mod, Rusia nu poate fi un partener de încredere. Şantajarea Ucrainei, într-un moment de criză globală, pentru ca aceasta să accepte o creştere cu 250% a preţului la gaze, reprezenta clar pentru toată lumea că Rusia se foloseşte de represalii inumane atunci când interesele sale îi sunt umbrite în regiune (în acest caz încercarea Ucrainei de a-şi reduce dependenţa de gazul rusesc şi depunerea candidaturii în NATO).

Lăsând un pic în urmă acest conflict Rusia – Ucraina, din care România ar trebui să tragă şi ea anumite învăţăminte să revenim la oile noastre. Dar asta într-un post viitor.

[Continuarea AICI]

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

Un gând despre „Gazul rusesc şi interesele ruseşti, încă vii, în România (I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s