Publicat în Actual, Economie, Istorie

Gazul rusesc şi interesele ruseşti, încă vii, în România (II)


[Prima parte aici.]

Rămăsesem dator cu o continuare a acestui subiect. Datorită vastităţii sale, acesta nu va putea fi epuizat într-un singur post, deci va exista şi un episod III. Ceea ce voi încerca să reliefez acum este interesul pregnant al Rusiei în această zonă a României, precum şi dovezi clare ale acestei preocupări continue a marelui stat de la Răsărit în problema petrolului românesc. Multă lume nu sesizează această râvnă depusă de Ivan în a controla resursele acestei ţări deoarece se lasă înşelată de faptul că Rusia este o ţară imensă care dispune de resurse naturale care mai de care mai diverse şi deci nu ar mai trebui să-şi îndrepte privirea şi spre cele ale unui stat mic cum este România. Ceea ce uită aceşti oameni este faptul că nu resursele în sine sunt urmărite de Rusia, ci controlul politico-economic exercitat prin intermediul acestora.

Spre deosebire de multe alte ţări europene, România dispune de o cantitate foarte mare de resurse petroliere. Un noroc, am putea spune. Însă acest noroc a fost în acelaşi timp şi o sursă de „ghinioane” pentru acest popor. În timpul celui de-al doilea război mondial, petrolul românesc a fost cel care a susţinut din plin maşina de război germană. Fără benzina produsă de rafinăriile româneşti, din petrolul extras de aici, nemţii nu ar fi reuşit să pună în mişcare armata aceea care a ţinut în şah o lume întreagă timp de 6 ani. Pentru a obţine acest petrol, România a devenit o piesă importantă în angrenajul maşinii de război germane fiind controlată în întregime de-a lungul războiului. Dar spre deosebire de ruşi, nemţii de bine de rău şi-au plătit datoriile faţă de România, cu excepţia acelei datorii de vreo 18 miliarde de dolari, făcută uitată de actualii politicieni germani cu larga complicitate a clasei politice româneşti. Dar despre asta într-un post viitor.

Să revenim acum la România, la petrolul ei şi la interesul rusesc în zonă. În plus faţă de pungile de petrol aflate în subsolul continental românesc, în timpul anilor ’60-’70, s-au descoperit primele resurse petroliere în subsolul Mării Negre. Acestea se găsesc într-un raport de contiguitate cu zăcămintele similare aflate sub Marea Caspică. Prospecţiunile geologice şi forajele marine care au fost de multă vreme efectuate sub Marea Caspică prevesteau că marile pungi cu ţiţei de aici trebuiau cumva să se întindă şi sub Marea Neagră. O hartă a zonei este edificatoare în acest sens.

Din aceste motive, încă din anii ’60 ai secolului trecut au fost efectuate în zonă o serie de prospecţiuni petrolifere prin metode radiestezice de către un trust de prospecţiuni geologice din Rusia. Aşa se face că o primă hartă, realizată radiestezic în zona Mării Negre, a indicat amplasamentul pungilor zăcămintelor cu ţiţei. Acurateţea acestor ridicări topografice radiestezice le-a fost confirmată sovieticilor, odată cu realizarea primelor prospecţiuni ale zonei prin satelit şi trecerea la forajele de prospectare româneşti din perimetrul platoului continental al litoralului nostru. După cum se ştie prima platformă petrolieră românească, numită Gloria şi-a început activitatea de foraj la data de 16 septembrie 1976, la o distanță de 72 mile marine în largul litoralui românesc la o adâncime a mării de 90 metri. Iniţial petrolul extras era adus la ţărm cu ajutorul petrolierelor, dar producţia susţinută a acesteia şi a celorlalte platforme care au fost date în folosinţă în continuare a necesitat construirea unei conducte submarine de transport a ţiţeiului către rafinăria Petromidia nou construită. Aici intrevine din nou interesul rusesc care rezultă dintr-o întâmplare petrecută în acele vremuri. Dar pentru a povesti despre ce este vorba, este nevoie – cu voia dumneavoastră – de o mică paranteză.

În perioada anilor 1962-1963, în plin Război Rece, activitatea navală sovietică era foarte dezvoltată în special în anumite zone de interes pentru aceştia. Aceste zone cuprindeau – printre altele – în nordul continentului, ţărmurile litoralului vecinilor Rusiei, în special cele ale Suediei. În decurs de numai un an, au avut loc 143 de incursiuni în zonele interzise ale litoralului suedez, care prin configuraţia sa nu numai că facilitează construirea de baze navale, ci şi condiţii lesnicioase de spionare a activităţilor acestora de pe mare şi în special din submersie. Încercările marinei suedeze de a distruge cu bombe de adâncime submarinele care efectua incursiuni în acest perimetru al apelor lor teritoriale, nu au avut nici un rezultat în niciunul din cazurile semnalate. În data de 4 februarie 1982, ziarul Die Welt relatează că marina suedeză a descoperit pe fundul bazinului Hors, lângă localitatea Munskö, urme de şenile ale unui robot marin submarin teleghidat, care mergând pe fundul mării, se confundă cu aceasta şi nu poate fi detectat de hidrolocatoare.

Revenind la povestea noastră, acelaşi tip de robot submarin se pare că a acţionat şi la noi. Să vedem cum şi unde. Incidentul respectiv s-a produs în primăvara anului 1986, când se executau lucrările de verificare ale conductei submarine ce leagă gura de colectare a ţiţeiului extras de platformele marine româneşti de combinatul petrochimic Petromidia. Chiar înainte de darea în exploatare, s-a observat faptul alarmant că aceasta era obturată şi nu permitea tranzitarea ţiţeiului. A fost cercetat în amănunt întreg traseul acestei conducte şi s-a constatat că aceasta fusese ştrangulată nu departe de ţărm. În secţiunea unde se produsese „presarea” s-au descoperit pe fundul mării, urme de şenile ce treceau peste conductă, similare cu acelea găsite de suedezi. Fratele Ivan îşi spiona deopotrivă atât „duşmanii ideologici” (suedezii), cât şi „fraţii comunişti” (românii).

Dar interesul rusesc în zonă nu se opreşte aici. Un alt eveniment, trecut cu vederea de majoritatea oamenilor s-a întâmplat şi în 1995, când presa de la noi relata un incident relativ banal: descoperirea epavei unui miniavion telecomandat, care zburase pe lângă platformele noastre de foraj petrolier maritim. Iniţial forurile abilitate româneşti păstrează tăcerea asupra fapt suspect, dar apare un student de la facultatea de aeronave care solicită recuperarea epavei, spunând că el a construit o asemenea jucărie şi a pierdut-o exact în acea zonă după ce încercase să vadă dacă poate zbura. Abia atunci, oficialităţile dau un comunicat prin care se arată că de fapt, aşa cum indicau plăcuţe de marcare ale aparatului, acesta era de construcţie rusească. Se stricase din nu se ştie ce motiv în timp ce survola zona platformei petroliere Gloria aflată la o aruncătură de băţ de Insula Şerpilor, de unde „jucăria” înzestrată cu echipamente foto îşi luase zborul terminat atât de nefericit pentru cei care o telecomandau.

Aşa apare în cadrul poveştii noastre Insula Şerpilor, despre care atâta lume vorbeşte. Dar despre povestea acesteia, rolul ei în delimitarea platoului continental şi folosirea ei ca bază de cercetare-diversiune de către fratele Ivan, într-un post viitor.

[Continuarea AICI]

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

6 gânduri despre „Gazul rusesc şi interesele ruseşti, încă vii, în România (II)

  1. Am primit pe Facebook un comentariu extraordinar care nu aş vrea să se piardă şi de aceea mi-am permis să îl adaug aici. Nu menţionez sursa pentru că nu am acceptul pentru aşa ceva, dar acest lucru se poate schimba imediat. Deci comentariul este următorul:
    ––––––––
    Fara sa contrazic in vreun fel cele expuse, as incerca sa nuantez datele problemei cu un aspect ce tine de specificitatea, de tipologia, de mentalitatea aristocratiei (fie ea tarista, comunista sau oligarhic-capitalista) rusesti. Rusul de la varf nu a reusit niciodata sa se departeze de un soi de complex de inferioritate fata de civilizatiile veritabile, complex disimulat si extrovertit in mania grandorii, in nevoia de parvenire si manifestat prin actiuni agresive si violente de cucerire a civilizatiilor fata de care se simtea inferior. Sa nu uitam ca civilizatia ruseasca (care de multe ori exceleaza in minunatie, sau in atrocitate, care este complexa si complicata genetic, la nivel social, controversata, contorsionata dar si magnifica prin capacitatea de sacrificiu) este totusi o civilizatie tanara in raport cu civilizatia greaca, romana sau chiar cea anglo-saxona, ca s anu mai vorbim despre civilizatiile din estul si sudul Asiei. In acest context (prezentat mult prea pe scurt ca sa aibe pretentia de argument care sa convinga), Rusiei nu i-a disparut niciodata reflexul imperial. Evident ca Rusia ar putea sa evolueze complet autarhic, avand posibilitatea (iar bogatiile naturale o ajuta din plin) sa isi satisfaca absolut toate nevoile interne. Numai ca reflexul imperial si nevoia de singur jucator la nivelul intregii planete o face sa isi indrepte continuu dorinta rapace catre un teritoriu pe care si l-a dorit intotdeauna sub tutela sa si care intotdeauna a sfidat-o: Europa. Intamplarea face ca Romania si tarile situate in nordul Romaniei (Ucraina si Polonia) sa fie in calea poftelor ei. Iar noi suntem cei mau vulnerabili in aceasta ecuatie. Si suntem vulnerabili in primul rand prin proprie vointa. Noi nu suntem decat un element in cadrul unei ecuatii mai complicate si mai de anvergura si nu tinta in sine. Nevoile energetice europene nu pot si satisfacute de catre Romania dar Romania poate fi un obstacol temporar in calea tendintelor imperiale rusesti. Pentru ca atat timp cat Europa are alternative (chiar si firave sau pe termen scurt) la resursele energetice rusesti (de care este totusi dependenta), inca poate tine piept Rusiei si tendintelor ei imperiale.
    ––––––––

  2. Foarte bun articolul!..
    Nu iti este frica sa spui adevarul,..Bravo!
    Mi-a placut in totalitate si nu gasesc nici cel mai mic motiv pentru a il combate.
    Mi-as dori sa facem Blogroll!
    Eu am un site..nu despre politica,dar despre calatorii in jurul lumii,..si de obicei ii pun in lista pe cei ce scriu bine,..si cu suflet.
    Daca esti de acord cu Blogroll,atunci pune-ma in lista ta(Unrest in Bucharest),iar eu o sa ma uit si o sa te pun si yo.
    Blogul meu este Unrest in Bucharest

    Ne auzim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s