Publicat în A.E.R., Manipulare, Social

De ce avem nevoie de A.E.R.?


Trăim într-o ţară frumoasă, dar condusă prost. Asta nu este o noutate, dar astăzi – poate mai mult ca niciodată – acest lucru a devenit atât de grav, încât măcar o radiografiere reală a situaţiei şi tot ar fi utilă, dacă despre o luptă concentrată, planificată şi energică nici nu poate fi vorba fără o analiză atentă a situaţiei şi fără o înţelegere cât mai profundă a complexităţii acesteia.

Cu toţii vedem în jurul nostru prostie, grosolănie, rea-voinţă, lipsă de patriotism, trădarea interesului naţional, deturnarea agendei cetăţeanului de la lucrurile cu adevărat importante, distrugerea culturii şi a educaţiei, distrugerea obiectivelor economice construite cu trudă, sclavizarea unei mari părţi a populaţiei, vânzarea pe nimic a resurselor ţării, parazitarea instituţiilor statului şi lipsa de transparenţă a acestora. Observăm farsa pe care ne-o servesc politicienii, invariabil, cu ocazia alegerilor de mai bine de 20 de ani. Observăm cum o structură de tip mafiot a acaparat întreg aparatul de stat pe care îl foloseşte discreţionar pentru apărarea privilegiilor unora şi exploatarea nemiloasă a unei largi pături a populaţiei. Vedem cum sunt penetrate, discreditate, sabotate, deturnate şi satelizate orice încercări oneste de coagulare a unor iniţiative civice în jurul unor idei sau scopuri, care nu îşi au locul pe agenda de lucru a acestei caracatiţe uriaşe, care pare că deţine controlul absolut. Sub ochii noştri sunt create şi distruse conform interesului de moment, iniţiative politice diversioniste de genul PRM, PNG sau mai nou PPDD, pentru a determina publicul să nu mai creadă în rezistenţă, după atîtea pseudo-bătălii penibile în care este mereu veşnicul perdant. Observăm cum ni se inoculează perfid ideea că nu poate exista alternativă şi cum sunt boicotate orice încercări a construi sau semnaliza existenţa unei atari alternative. Vedem cum pe ecranele televizoarelor se lăţesc personaje lipsite de o minimă cultură sau morală şi care se erijează în vectori de opinie sau chibiţi eterni ai unei lupte politice prost regizate.

pick-me

Suntem puşi să alegem mereu „rmm” (răul cel mai mic), fiind speriaţi cu existenţa unui RMM (Rău Mai Mare), ambele alternative fiind create de aceiaşi sforari care pregătesc agenda zilnică a cetăţeanului; cetăţean de rând împiedicat astfel să vadă alternativele care se regăsesc sub nasul lui, dar sunt discreditate şi ignorate cu nonşalanţă de mainstream-ul informaţional controlat şi aservit altor interese. Vedem platforme şi programe politice create intenţionat în mod ambiguu şi ambivalent pentru a nu putea fi verificaţi indicatorii care le determină reuşita şi insuccesul. Vedem o populaţie sărăcită, ţinută în mizerie, la limita subzistenţei, menţinută în mod intenţionat la un nivel de educaţie precar, pentru a fi momită cu 100 de lei, cu o căldare, cu o pereche de tenişi sau o plasă de ajutoare în campania electorală pentru acordarea votului salvator, care le consfinţeşte „păpuşilor” politice mânuite de sforari locali sau internaţionali, legitimarea puterii pe care o deţin. Oriunde am privi în această ţară, nu putem să nu vedem familii dezrădăcinate şi dezmembrate, cu oameni care din disperare au apucat drumul pribegiei şi al Occidentului în căutarea unui trai mai bun. Vedem un adevărat exod al oamenilor care nu au mai suportat condiţiile ingrate pe care le găseau în România, printre care şi mulţi oameni capabili, muncitori şi cinstiţi – în fond o adevărat hemoragie de capital uman, de care România suferă de atâţia ani.

buget

Oh… şi câte altele nu se mai văd în această ţară?! Numai enumerarea lor şi ar ocupa un spaţiu imens. De aceea, nici nu îmi propun să epuizez acest subiect, ci doar să atrag atenţia asupra unor lucruri peste care, în goana noastră după efemerele valori ale pragmatismului modern, trecem cu prea mare uşurinţă. Iar, dacă nu trecem şi încercăm să ne gândim la ele, din păcate, acestea nu fac altceva decât ne sporească pesimismul şi lipsa de orizonturi mai senine.

Cu toate acestea, există alternative, iar acestea nu pot fi văzute decât făcând puţină ordine în această situaţie complexă. Este nevoie de un plan pentru a duce o luptă tenace şi concentrată pe esenţa scopului propus, pentru a evita uzarea sterilă a energiilor care zac nefolosite în oamenii oneşti şi demni, pe care acest stat acaparat de alte interese meschine, îi ignoră cu desăvârşire.

Aici este nevoie de o paranteză foarte utilă. Când mă refer la un plan de luptă, nu mă refer la acţiuni ilegale sau care atentează la siguranţa statului, aşa cum sunt ele definite astăzi de legile în vigoare ale României. Nu mă refer la acţiuni desfăşurate de forţe şi asociaţii secrete, care sunt interzise prin lege. Nu mă refer la acte de rebeliune şi nici de luptă împotriva instituţiilor legale ale statului român. Departe de mine aceste gânduri. Mă refer doar la o luptă împotriva lucrurilor anapoda din ţara aceasta, pe cale legală, prin mijloace legale şi mai mult de-atât, mă refer la o luptă pentru Adevăr şi Dreptate. Dacă oamenii atunci când vor cunoaşte Adevărul vor alege să trăiască pur şi simplu ca până acum, este dreptul lor firesc la această alegere. Însă prezentarea opţiunilor nu trebuie să se facă pe cale dolosivă ca până acum, ci firesc, pragmatic în spiritul Adevărului. De la acel punct încolo, este doar treaba oamenilor să acţioneze (sau nu!) într-un sens sau altul.

Dar mai înainte de toate acestea este nevoie să ne răspundem la câteva întrebări esenţiale şi să înţelegem cu adevărat situaţia complexă în mijlocul căreia ne aflăm.

society

Încercările solitare şi acţiunile singulare – de care internetul, cel puţin, este plin – nu au sorţi de izbândă. La tot pasul vedem chemări la acţiune, la boicot, în partide şi grupuri politice noi, la neplata taxelor şi multe altele asemănătoare. La o primă vedere ar părea că în „subsolul” mentalului colectiv „se coace” ceva, dar pe de altă parte nu putem să nu observăm lipsa de vigoare a acestora şi nereuşita celei mai mari părţi a acestor acţiuni. Şi asta nu pentru că românii nu se pot asocia în jurul unei idei – aşa cum se încearcă în mod subversiv acreditarea unei asemenea opinii în mentalul colectiv românesc – sau nu depun suficient de multă energie pentru atingerea scopului propus sau sunt mai slab pregătiţi decât alte naţii sau au o „genă” a hoţiei şi „descurcărelii” sau restul motivelor mai mult sau mai puţin puerile, pe care – pe căi subversive – ni le servesc pe toate canalele vectorii de opinie anti-româneşti. Nu! Motivul este altul şi este legat de complexitatea situaţiei şi necunoaşterea „inamicului”. Nu a pus nimeni ordine în această devălmăşie şi de aceea o astfel de luptă este similară cu aceea a lui don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Dacă însă vom analiza raţional şi logic situaţia în care ne aflăm, vom putea avea şi o viziune integrată asupra sistemului în mijlocul căruia ne ducem viaţa. Ţelurile „inamicului” sunt aproape mereu atinse (în detrimentul nostru), nu pentru că „acesta” este mai capabil sau mai deştept, ci din câteva motive foarte clare şi logice:

 „El” acţionează conform unui plan bine stabilit. Acest plan este fundamentat ştiinţific şi se bazează de INFORMAŢII corecte şi verificabile

Prin intermediul unor informaţii ştiinţifice mai mult sau mai puţin cunoscute publicului larg, planul se bazează în principal pe asigurarea complicităţii victimelor pe care le exploatează. Practic printr-un inventar complex de instrumente care ţin de manipulare, psihologie şi public relations, victimei i se crează un cadru fix de acţiune din care nu poate ieşi, mai ales că limitele astfel impuse sunt ascunse cu grijă sub masca umanismului, a unor valori general umane sau a elementelor principale care creează idelogia dominantă într-un anumit moment al istoriei

„Inamicul” are acces la un set de informaţii restricţionate accesului celor care nu fac parte din executanţii acestui plan vast de acţiune. Mă refer aici la secretele de tot soiul vehiculate între instituţiile statului, la informaţiile confidenţiale la care au acces doar anumiţi membri ai societăţii şi aşa mai departe.

Doar înţelegând aceste lucruri, putem să ne dăm seama de motivele care stau la baza eşecurilor multiple ale cetăţenilor de rând, de a creea sau de a participa la punerea în practică a unei alternative viabile care nu face parte din acest plan. Doar aşa putem înţelege eşecul politicilor de tot felul, precum şi farsa care se joacă perpetuu în faţa alegătorilor cu ocazia alegerilor electorale. Doar aşa putem să înţelegem de ce lucrurile stau aşa în România şi nu altfel.

Cât despre întrebările esenţiale care trebuiesc puse înainte de toate (chiar şi la nivel retoric), va fi vorba într-un post viitor.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

4 gânduri despre „De ce avem nevoie de A.E.R.?

  1. OK, bun, articolul cuprinde foarte multe puncte care descriu situaţia reală în ro şi ce o împiedică să se schimbă. Nu ştiu să fi găsit pe undeva un articol cu care să fiu aşa de acord!
    Dar, eu, care am trecut din nou la cei de la D1 şi care totuşi aş vrea să mă întorc, vreu o idee, o soluţie care să schimbe măcar un punct din toate cele de mai sus.
    Au apărut atâtea partide şi organizaţii de 23 de ani încoace care promiteau să schimbe totul încât, provocativ vorbind, mă întreb care ar fi deosebirea între alvarea naţională şi eliberarea României. Cum mă poţi convinge (îmi doresc să mă poţi convinge!!!) că în frunte la AER nu e cineva care doar promite la fel cum era cineva în frunte la FSN care promitea şi uite unde am ajuns?

    1. Salut Marius!
      În primul rând, nu este „nimeni în frunte la A.E.R.” care să promită ceva… Aici este tot şpilul. A.E.R. nu există ca organizaţie şi nici nu trebuie să existe. Nu ai cum să pui la zid ceva ce nu există, nu-i aşa? A.E.R. e ceva special împotriva căruia încă nu au anticorpi. Stai pe fază…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s