Publicat în A.E.R., Actual, Manipulare, Politică, Social

Întrebări esenţiale (V) – A.E.R.: Cum se produce Schimbarea?


Din tot ce vedem în jurul nostru în România, precum şi din expunerile anterioare a reieşit în mod evident că această ţară are nevoie de o Schimbare. Continuarea pe acelaşi drum ca şi până acum nu are cum să producă efecte pozitive, oricât de mult ne-am ruga, ne-am zbate în mod steril, am cârcoti pe la colţuri, am înjura politicienii noştri sau am crede într-o minune cerească. Norocul, şansa sau hazardul au şi ele rolul lor, dar este complet lipsit de înţelepciune să ne punem speranţa doar în aşa ceva. O veche vorbă românească spune că „norcul şi-l mai face şi omul cu mâna lui”.

Fiind evidentă această nevoie de schimbare, următorul pas care urmează să-l facem este să înţelegem cum se produce aceasta. Majoritatea oamenilor nu acordă atenţie acestui lucru, nu sunt atenţi la cauzele care îl produc şi nici la condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a se produce această schimbare. Ei conştientizează doar consecinţele/urmările acestor schimbări sociale, de cele mai multe ori tardiv, când deja este inutil să mai acţioneze sau să se opună, fiind doar forţaţi să se adapteze noilor condiţii. Şi astfel, precum frunzele mânate de vânt, indivizii se supun curentelor sociale manipulate din umbră de diverse interese, de fiecare dată altele decât cele ale lor, ale familiei şi comunităţii în mijlocul cărora trăiesc.

schimbare1

Iniţial trebuie să înţelegem că nu suntem nici primii şi nici ultimii care îşi doresc o Schimbare. Pornind de la schimbările din interiorul organizaţiilor şi terminând cu schimbările sociale de mare amploare, toate au constituit preocuparea multor oameni de ştiinţă, şi ar fi păcat să ignorăm toate realizările din acest domeniu, încercând să redescoperim roata sau să adoptăm un mecanism de tip încercare-eroare aşa cum s-a făcut până acum. De aceea voi încerca să prezint pe scurt teoria în domeniu. Ştiu că nu vă place, dar s-ar putea să găsiţi în ea explicaţia eşecurilor noastre de până acum.

Teoria spune că există o formulă a a schimbării. Aceasta a fost creată de Richard Beckhard şi David Gleicher şi rafinată de Kathie Dannemiller într-un articol din 1992, publicat în The Journal Of Applied Behavioral Science, 28(4), 480-498 (Changing the way organizations change: A revolution of common sense – Schimbând modul în care se schimbă organizaţiile: O revoluţie a bunului simţ). Denumită uneori şi formula lui Gleicher, aceasta furnizează un model pentru evaluarea punctelor tari sau slabe ce pot determina o Schimbare. Deşi e departe de a raspunde la toate aspectele concrete pe care le presupune o schimbare, este un pas înainte deoarece reuşeste să dea o idee asupra mecanismelor care determină şi de care depinde o schimbare.

change-ahead

Formula Schimbării arată cam aşa (factorii sunt traduşi astfel ca formula nu are aceleaşi litere ca şi în varianta engleză):

(N x V x P) > R

În esenţă, trebuie să înţelegem că dacă produsul acestor trei factori:

N = nemulţumirea asupra felului în care decurg lucrurile acum

V = Viziunea asupra a ceea ce este posibil să se realizeze

P = Planul, primii pasi care trebuie urmaţi în direcţia schimbării

este mai mare decât:

R= rezistenţa la schimbare

atunci schimbarea poate avea loc.
De obicei, orice schimbare, de la cele individuale şi până la cele organizaţionale sau sociale se produce pe fondul unei nemulţumiri legate de modul în care decurg lucrurile în prezent. Dacă sunt nemulţumit de nivelul venitului actual voi încerca să schimb acest lucru. Dacă lucrurile merg prost într-o firmă, administratorul acesteia va încerca să schimbe ceva, să reducă cheltuielile, să crească productivitatea muncii, etc. Dacă relaţiile de muncă din cadrul unei echipe se deteriorează nemulţumind pe membrii acesteia, liderul şi/sau echipa va încerca să schimbe această stare de fapt prin identificarea cauzelor şi remedierea activă a problemelor. Dacă un popor este nemulţumit de modul în care este condus va încerca să schimbe acest lucru votând opoziţia sau ieşind în stradă. Şi aşa mai departe. Însă, formula schimbării ne spune foarte clar că acest lucru nu este de ajuns. Nemulţumirea singură nu are nici cea mai mică şansă să producă o schimbare, deoarece lipsesc celelalte ingrediente esenţiale. Este necesar ca această nemulţumire să fie înţeleasă, să-i fie înţelese cauzele şi să existe un sentiment de urgenţă/necesitate asupra nevoii de a lua măsuri pentru a remedia situaţia. Cu alte cuvinte, trebuie identificată o viziune care să-i capteze pe cei nemulţumiţi, astfel încât aceştia să aibă motivaţia de a acţiona în direcţia schimbării. Fără această viziune comună asupra a ceea ce trebuie întreprins, Schimbarea nu are loc datorită efectului disipativ al energiilor (indivizilor), care sunt slab sau deloc canalizate într-o direcţie comună. Cu toate acestea, chiar şi dispunând de o nemulţumirea foarte mare şi de o viziune concretă asupra a ceea ce ne dorim, este foarte probabil să nu reuşim să producem schimbarea dorită dacă nu avem şi un Plan de acţiune sau avem unul insuficient de corect sau prost făcut.

positive-vision

Pentru a intra în planul concretului, să luăm exemplul unui individ nemulţumit de nivelul scăzut al veniturilor sale. Este foarte nemulţumit şi îşi doreşte o schimbare în viaţa sa. Pentru asta are mai multe opţiuni la dispoziţie: să se roage, să meagă la biserică să dea acatiste, să „perieze” şeful pentru o poziţie mai bună în cadrul organizaţiei din care face parte, să mintă, să înşele, să fure de la alţii sau să încerce să producă o schimbare profundă la nivel individual, astfel încât să poată câştiga mai mult în mod cinstit, în acord cu normele morale ale societăţii. Nu mă voi ocupa aici de primele dintre aceste opţiuni, din motive mai mult decât evidente. Deci individul nostru îşi doreşte o mărire a veniturilor sale, deoarece este nemulţumit de nivelul lor actual, şi doreşte să facă acest lucru în mod cinstit. Următorul pas pe care trebuie să-l facă este să-şi construiască o viziune realistă asupra viitorului aşa cum şi-l doreşte. Evident se poate visa împărat, Bill Gates, Gigi Becali sau prim-ministru, doar că aceste viziuni asupra viitorului nu sunt realiste şi nu va găsi în el energiile necesare pentru a le pune în aplicare. Dar dacă îşi formulează o viziune cinstită şi realistă, în acord cu posibilităţile sale, cu mijloacele pe care le ale la dispoziţie, cu abilităţile de care dispune şi aşa mai departe, cu siguranţă se va afla cu mulţi paşi înainte pe calea Schimbării dorite. În acest moment, individul nostru are o mare nemulţumire legată de situaţia actuală şi de o viziune realistă şi corectă asupra ceea ce şi-ar dori. Oare ce îi mai lipseşte? Evident un Plan de acţiune care să-l apropie de viziunea pe care şi-a creat-o asupra viitorului. Un individ inteligent va concepe acest plan, în acord cu posibilităţile de care dispune şi abilităţile sale pe care va încerca să le pună în valoare. Mânat din spate de energia furnizată de nemulţumirea iniţială şi călăuzit în faţă de ţelul propus (viziunea) şi având în mână o hartă a mediului în care acţionează şi o busolă (Planul), orice Rezistenţă poate fi astfel învinsă şi Schimbarea produsă.

Putem să mai privim formula schimbării de mai sus şi în alt mod. Deoarece N, V şi P se înmulţesc, putem spune că valoarea mică a unuia din aceşti termeni influenţează decisiv produsul total. Deci degeaba, Nemulţumirea este mare şi Viziunea corect definită, dacă Planul este zero sau aproape de zero. Schimbarea nu are cum să se producă. La fel, degeaba am o Viziune minunată  şi un Plan extraordinar, dacă Nemulţumirea lipseşte sau este foarte mică şi deci imboldul necesar să fac ceva nu există. De aceea se spune uneori că „binele” este duşmanul „mai binelui”. Schimbarea iarăşi nu are cum să se producă în aceste condiţii. În concluzie, toţi aceşti trei termeni sunt foarte importanţi în ecuaţia schimbării, iar ignorarea unuia sau mai multora nu poate conduce decât la eşec.

Revenind la situaţia actuală din România, realitatea ar putea fi descrisă astfel, în termenii celor exemplificate mai sus: în societatea românească de azi există un fond foarte mare de Nemulţumire cu privire la modul în care decurg lucrurile, o Viziune incorentă, incompletă şi slab argumentată de către cei care doresc şi/sau planifică o eventuală Schimbare şi o lipsă acută a oricăror Planuri realiste şi viabile care ar putea fi urmate pentru a determina Schimbarea. Astfel, cei care se întreabă aiurea „cât mai suportă acest popor obidit?” sau „cum de nu iese lumea în stradă?” sau „cum de nu se schimbă nimic, cu toate că lumea este nemulţumită?” poate îşi găsesc răspunsul la aceste întrebări care se vor retorice, în discursul contemporan descurajant. De asemenea, cunoaşterea acestei formule a schimbării – chiar şi la nivel empiric – de către cei care nu-şi doresc o asemenea schimbare, cei care doresc conservarea acestui status-quo sau cei care au de câştigat de pe urma acestuia constituie de asemenea un impediment în calea Schimbării. Astfel, atunci când Nemulţumirea populaţiei atinge cote alarmante şi există semnale privind o cât de mică organizare a nemulţumiţilor, tot ceea ce trebuie să facă establishment-ul actual este, fie să „încurce” această organizare (prin insinuarea unor semnale venite din partea „trompetelor” de serviciu („românii sunt proşti”, „românii sunt laşi”, „românii nu se pot organiza”, „este imposibil”, etc), fie să scadă această nemulţumire la un nivel acceptabil, prin acordarea de „doi lei la pensie” sau prin mecanisme similare). În timp ce totul este calculat la ei, noi stăm şi ne mirăm că nu ne iese nimic. Răspunsul e simplu: de vină este ignoranţa celor „care vor să facă ceva să schimbe lucrurile în bine”.

society

În mod intenţionat, am lăsat la sfârşit termenul din dreapta al (in)ecuaţiei (formulei schimbării). În el sunt incluse toate acele elemente care se opun oricărei tendinţe de modificare a sistemului. De cele mai multe ori tindem să ignorăm aceste elemente, orbiţi de strălucirea Nemulţumirii pe care o considerăm suficientă pentru a genera Schimbarea. Iar ignorarea acestor elemente constituie de cele mai multe ori cauza eşecului. În Rezistenţa la schimbarea în bine a României putem include mai multe elemente, dintre care se remarcă: manipularea activă şi constantă a populaţiei, inducerea sentimentului de neputinţă în largi pături sociale ademenite mai degrabă să se adapteze unui sistem strâmb, decât să lupte pentru o Schimbare prezentată de cele mai multe ori drept imposibilă, alianţa invizibilă, dar deosebit de trainică între toţi cei care urmăresc conservarea puterii, în timp ce dezbinarea domneşte în rândul celor care li se opun, măsluirea reperelor morale, intoxicarea până la refuz a maselor cu sub-cultură, mentalităţi mafiote, cancanuri, şi în general cu şuvoaie imense de informaţii incorecte, irelevante şi inutile sub care cu greu îşi pot croi drum informaţiile de tip contrar. În general, Rezistenţa la schimbare a sistemului cuprinde cam tot ce a fost prezentat în manifestul domnului Roşca: „De ce nu avem A.E.R.?”. Acesta este cvasi-complet şi ar fi inutil să mai insist asupra acestor aspecte.

lanturi2

În concluzie, ar trebui să înţelegem că Schimbarea, şi în general schimbarea socială nu este un proces aleatoriu care apare aiurea fără nici un control. Există factori care influenţează şi provoacă Schimbarea, dar şi factori care se opun acesteia. Căutarea sporirii influenţei primilor şi denunţarea ultimilor, odată cu lupta activă de reducere a influenţei acestora din urmă, ar trebui să constituie unelte indispensabile din trusa activistului social. Ignorarea acestor fapte incontestabile, nu poate conduce decât la încremenirea în Neschimbare şi/sau la deturnarea Nemulţumirii populare prin diverse „cosmetizări” de faţadă a sistemului, care au loc periodic prin exerciţiul electoral. În fond, schimbarea unor oamenii cu alţi oameni de aceeaşi factură, într-un sistem de putere nealterat de acest „machiaj periodic”.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

6 gânduri despre „Întrebări esenţiale (V) – A.E.R.: Cum se produce Schimbarea?

  1. Aşa cum s-a întâmplat mereu în istoria cunoscută a omenirii, SCHIMBĂRILE au fost opera unor ELITE.
    ELITA zilelor noastre este :
    1. „cumpărată” de Sistem, deci neafectată de (N) !
    2. are VIZIUNI (V), dar le „sufocă” cu bună ştiinţă !
    3. orice plan (P) ar scoate-o dintr-un Sistemul favorabil, deci „frânează” !
    4. nu iau în considerare „falsa elită” care este incapabilă moral şi material să aparţină categoriei. „Măcănitorii analişti” sunt incapabili să aibă „viziuni”, ci numai „idei fixe” şi fac „jocul Sistemului” !

    Eu consider că totuşi SCHIMBAREA se va produce, fiind un „proces natural”, deoarece formula este incompletă (scuzaţi că mă dau mare !) : sub partea dreaptă (R) trebuie pus un (N) de la NESUSTENABILITATE SISTEMICĂ !!!
    Cu cât acest (N) este mai mare, cu atât ELITA va fi trimisă „la plimbare”, cu voie sau fără voie, dacă nu va face ceea ce este destinată a face !!! … nu vor exista „scuze” !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s