Publicat în A.E.R., Actual, Cultură, Diverse, Economie, Interesante, Manipulare, Politică, Recomandări de lectură, Social

Noțiuni fundamentale (I) – Astăzi despre Putere


Am descoperit de curând pe Internet un autor deosebit, preocupat de dezbaterile legate de noțiuni fundamentale. Trebuie să mărturisesc că rar mi-a fost dat să citesc așa ceva, din punctul de vedere al profunzimii ideatice. Stilul abordat de Mircea Digulescu nu este unul facil și cu atât mai puțin unul „comercial” și de aceea, foarte mulți oameni vor începe să citească, dar vor renunța pe parcurs… din diverse motive. În altă ordine de idei, eseurile domniei sale aduc ceva incredibil și rar în peisajul scrierilor contemporane: o tendință crescută spre operaționalizarea unor concepte – deloc triviale – dar care par, extrem de simple pentru mare majoritate a populației. Această tendință a autorului spre operaționalizarea acestor concepte, demonstrează (probabil) formația domniei sale de inginer/om de știință, dar ce este și mai interesant este faptul că acesta are și o vastă experiență în cunoașterea și mânuirea limbajului juridic, lucru care reiese din forma în care sunt scrise aceste eseuri. Astfel, în aceste scrieri au fost adăugate două ingredinte extraordinare (pentru bogăția ideaitică a conținutului), dar deloc apreciate de marea majoritate a celor care citesc.

La ora actuală, cititorul (pe internet) nu are timp de tetrapiloctomie, de teorie, de abstratizarea și generalizarea conceptelor și cu atât mai puțin nu-i arde de conceptualizarea și operaționalizarea acestora. El vrea lucruri simple. În special rețete ușor de urmat, venite ca urmare a unor false raționamente/silogisme bazate pe cazuri cât mai particulare cu putință și eventual cât mai simple și simpliste în același timp. Spre deosebire de acestea, autorul acestor eseuri vine cu ceva exact opus acestei simplități triviale, și de aceea am mari îndoieli în legătură cu eventualul “succes” pe care aceste eseuri l-ar putea avea. Totuși această potențială lipsă de interes nu se va datora, nici pe departe, lipsei valorii acestor scrieri, ci mai mult capacității reduse de înțelegere a celor care eventual vor purcede la lecturarea acestora. Acestea fiind zise, voi începe să scriu câteva comentarii despre fiecare eseu în parte și mi-ar face plăcere să avem un dialog pe aceste teme, la care sunt invitați să intervină toți cei care cred că au un cuvânt de spus.

Încep cu câteva comentarii legate de eseul “Asupra Puterii”, deoarece pare a fi unul din primele articole din punct de vedere cronologic, fiind folosit ca bază pentru celelalte. După cum spuneam și anterior, m-a atras în mod deosebit modul în care este scris acest eseu. Chiar dacă nu este o formă extrem de agreată de marele public, care-și dorește lucruri mai „ușurele” pentru mine este extrem de plăcut, deoarece este foarte consistent din punct de vedere intelectual.

O să îmi permit în cele ce urmează să „luminez” această noțiune de Putere și din alte puncte de vedere, conform viziunii personale, iar mesajul meu m-aș bucura să fie văzut mai mult ca o completare și ca o augmentare a ideiilor din acest eseu, decât ca un mesaj critic la adresa acestuia.

De aceea, încep cu o remarcă legată de definiția autorului: “Puterea reprezinta capacitatea individului de a afecta viitorul in sensul dorit de el”. Chiar dacă s-a dorit a fi o definiție care să acopere un grad cât mai mare de generalizare, mi se pare că – formulată astfel – pe de o parte este incompletă (nu atacă deloc elementele concrete ale manifestării Puterii) și pe de altă parte, poate chiar induce în eroare în anumite cazuri particulare (e.g. un om pios care se roagă Divinității, și UNEORI se împlinește în realitate exact ceea ce se roagă acesta. Acest fapt respectă – oarecum! – definiția autorului, dar nu reprezintă o dovadă de Putere, în accepțiunea care ne interesează pe noi). De aceea, eu văd mai mult Puterea ca fiind capacitatea de a stabili obiective/decizii și de a asigura implementarea lor în practică (realitate).

Aici avem deja două componente – posibile – ale puterii. Ele pot fi cumulate sau nu, reprezentând noțiunile care fac diferența dintre INFLUENȚĂ și PUTERE efectivă. Pentru a înțelege mai bine diferența subtilă dintre aceste două noțiuni să luăm cazul a două personalități diferite: Jean Jacques Rousseau și Vladimir Ilici Lenin (sau Mao Tze Dung, despre care se poate spune aproape exact aceleași cuvinte). Întreaga operă a primului, precum și ideile promovate de acesta au însuflețit „secolul luminilor” și au influențat decisiv noua pradigmă socială, politică și economică în Franța, reverberând mai apoi în intreaga Europa și nu numai. Prin urmare se poate spune fără teama de a greși că viziunea acestui mare gânditor și filozof a reprezentat o formă de putere asimilabilă doar cu prima parte a definiției: capacitatea de a stabili viziuni/strategii/obiective. Dar Jean Jacques Rousseau a avut o viață mai degrabă chinuită, fiind un semimarginal după stadardele timpului și nu a condus nici măcar o prăvalie în Halele Parisului. A murit sărac și uitat, cel mai probabil în urma unui act suicidar.

Image

Spre deosebire de acesta, Vladimir Ilici Lenin a știut nu doar să forjeze marxismul după propriile-i obiective și viziuni, dar dincolo de opera scriitoricească – copleșitoare mai degrabă prin cantitate decât prin calitate (exact ca și Mao) – a participat activ la o revoluție, a anihilat complet orice formă de opoziție politică, a purtat un razboi crâncen cu forțele albgardiste (pe care l-a caștigat), a început „exportul de revoluție” care demonstra că in pofida păcii încheiate cu puterile centrale Rusia nu renunța la ambițiile imperiale (le dădea doar altă aparență ideologică) și a reușit, de bine, de rău, să controleze imensul aparat de stat născut din cenușa țarismului și biroul politic foarte eterogen al partidului devenit unic. Așadar, Lenin nu doar a stabilit obiective (prima parte a definiției puterii), dar a și avut capacitatea de a asigura, activ si personal, punerea lor în practică. Lenin a fost, așadar, un personaj mult mai puternic decât Jean Jacques Rousseau și doar trecând această putere prin filtrul consecințelor în plan moral și etic al doilea rămâne un personaj „pozitiv” al istoriei moderne în vreme ce primul concurează la titlul deloc râvnit ca unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei contemporane.

În aceeași ordine de idei, există o multitudine de cazuri în care influența exercitată asupra multor oameni de către diverse personaje ale istoriei, nu a fost transformată niciodată în putere sau în nicio formă de putere acceptată.

O altă parte a eseului Asupra Puterii, pe care doresc să o comentez este cea referitoare la Sursele Puterii. În opinia autorului acestea ar fi: Cointeresarea, Coerciția, Sensibilizarea, Prevenția, Controlul Informației, Carisma, Calitatea de expert, Autoritatea, Persuasiunea, Rețeaua de influență și Leadership-ul. Admirabil descrise în cadrul eseului, recomand cu căldură parcurgerea lor pentru vă familiariza cu aceste noțiuni deosebit de importante. Cu toate acestea, toate aceste noțiuni consider că sunt mai mult metode/instrumente ale puterii, decât surse ale acesteia. Să mă explic. Putem considera fiecare din aceste noțiuni drept sursă a Puterii, în exact aceeași măsură în care putem considera sulița sa, drept sursă a Puterii Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul. Cu toate acestea, dacă vom face un sondaj, un procent infim din eșantionul analizat va indica sulița, drept sursă a puterii Sfântului Gheorghe, cei mai mulți indicând alte elemente de genul abilității în luptă sau credința în Dumnezeu. De aceea, consider că toate acestea constituie un inventar (încă incomplet) al instrumentarului folosit de cei care dețin Puterea. Sursele Puterii – în opinia mea – sunt de fapt altele și se referă mai mult la formele de manifestare efectivă a Puterii.

În general sunt acceptate trei forme de exercitare/manifestare a puterii: puterea militară (forța coerciției si garanțiile de securitate), puterea economică (capacitatea de a poseda, genera și aloca resurse materiale) și puterea simbolică (cea mai sofisticată dintre formele de putere). (Nemenționată în mod expres de literatura de specialitate, în opinia mea mai există o formă a Puterii, dar asupra acesteia nu doresc să mă opresc nici măcar în treacăt, deoarece nu face obiectul discuției noastre și de aceea o voi ignora pur și simplu.).

Image

Puterea militară este aparent cea mai veche si cea mai lesne de înțeles formă de putere, reprezentând capacitatea de a-ți impune obiectivele prin violență, pe de-o parte, și a oferi – în schimbul unor avantaje, firește – garanții de securitate celor care nu dețin putere militară și care se simt amenințați, într-un fel sau altul, de potențiala violență a altor subiecți.

Puterea economică nu se referă doar la o posesie momentană a unor resurse de o anumită natură/amplitudine/valoare, ci și la capacitatea de a le exploata/alimenta/menține/spori pe acestea și de a decide alocarea lor pentru îndeplinirea unor scopuri/planuri/viziuni. Această remarcă este foarte importantă, deoarece simpla posesie (de obicei de jure a acestor resurse) nu este echivalentă cu puterea economică efectivă, atâta vreme cât acestea nu pot fi exploatate/menținute/sporite. Este aici cazul țărilor bogate în anumite resurse din Africa, Asia, America Latină și mai nou – Europa de Est care nu reușesc sa-si folosească aceste resurse pe de-o parte din cauza înapoierii tehnologice, și pe de altă parte din pricina influenței țărilor mai puternice din punct de vedere militar/politic (cazul României cu aurul de Roșia Montană și gazele de șist din Moldova și Dobrogea este mai mult decât elocvent în acest sens). Deci posesia de resurse nu se confundă cu puterea economică propriu-zisă. Doar cel care deține controlul complet asupra resurselor și poate decide nestingherit asupra alocării acestora posedă propriu-zis putere economică.

Image

Puterea simbolică se referă la o formă de putere niciodată „palpabilă”, cum este cea militară (număr de soldați și/sau echipament militar) sau cea economică (număr/cantitate de resurse la dispoziție), dar care este cel puțin la fel de solidă. De la șamanul tribal – care mai există și azi în comunități izolate din Asia, Africa sau America Latina – la Suveranul Pontif, avem de-a face cu o persoană/grup de persoane aflat într-o relație specială cu divinitatea, ceea ce îi conferă în mod automat un ascendent asupra celor care împărtășesc aceleași convingeri, adică îi conferă putere simbolică. Intrebarea cinică și prostească a lui Stalin: „Cate divizii are Papa?” nu are nicio relevanță și demonstrează o întelegere labilă a terminologiei puterii. Papa nu are nevoie de nicio divizie pentru că pur și simplu este acceptat ca lider de toți credincioșii catolici din intreaga lume, iar rolul său de „punte” nemijlocită cu divinitatea nu este pus la îndoială de sute de milioane de oameni. Dar puterea simbolică nu se referă doar la religie și nu este doar apanajul liderilor religioși. Tot de putere simbolică este vorba și când vorbim de Statul Național, de Constituție, de Democrație, de Piața Liberă și așa mai departe. În esență, puterea simbolică se referă – după cum îi spune și numele – la simboluri acceptate/iubite/urmate de un număr mare de oameni.

Image

Deci, date fiind aceste forme de manifestare a puterii, rezultă că izvoarele/sursele acesteia sunt fie capacitatea de a genera violență (un fizic impunător, o armată mai mare, o înzestrare militară superioară, etc.), fie resursele aflate în mod nemijlocit la dispoziție (resurse fizice, materiale, bănești, funciare, de capital, etc.), fie controlul asupra simbolurilor. Observăm că toate acestea demonstrează că nu există „putere în sine”, ea se putându-se defini perceptibil doar în raport cu efectele pe care le produce și în special cu numărul de oameni afectați de manifestarea acesteia.

După cum am spus și în deschiderea acestui articol, nu îmi doresc ca acesta să fie perceput ca o critică la adresa eseului Asupra Puteriici mai mult ca o completare a acestuia și ca o “luminare”a subiectului Puterii din alt unghi. Valoarea eseului de la care am pornit, rămâne, indiferent de comentariile mai mult sau mai puțin binevoitoare la adresa acestuia.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

5 gânduri despre „Noțiuni fundamentale (I) – Astăzi despre Putere

  1. Cum ne ajută un eseu despre PUTERE, la schimbarea actualei stări de lucruri ?
    Eu fac parte dintre aceia care nu dau doi bani pe TEORII, dacă nu produc SCHIMBAREA.
    PUTEREA este de milenii asociată MATERIALISMULUI, iar eu vreau SPIRITUALITATE !… scurt pe doi ! Într-o „lume spiritualizată” noţiunea de PUTERE nu încape !… acolo se vorbeşte de solidaritate, echitate, moralitate, respect pentru mediu, etc. Un eseu despre PUTERE nu are finalitate într-o lume de sclavi şi stăpâni de sclavi, ne explică doar cum şi de ce! … toate puterile menţionate sunt de fapt „cazuri particulare” ale aceleiaşi paradigme! Am senzaţia că toţi analiştii, chiar dacă foarte deştepţi, se comportă ca bizantinii care se ceartă pe esenţa lui Isus, în timp ce turcii le sparg zidurile !

  2. Cine produce banii, detine Puterea
    Cine detine Puterea, stabileste Adevarul
    Cine stabileste Adevarul, controleaza Trecutul
    Cine controleaza Trecutul, determina Viitorul
    Cine determina Viitorul, produce Banii

    Who makes the MONEY, has the POWER
    Who has the POWER, establishes the TRUTH
    Who establishes the TRUTH, controls the PAST
    Who controls the PAST, determines the FUTURE
    Who determines the FUTURE, makes the MONEY

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s