Ce anume constituie mai exact războiul cibernetic?
Răspunsul nu este ușor de identificat. Pe de o parte, s-ar putea argumenta că infractorii cibernetici duc un război economic din ce în ce mai debilitant asupra consumatorilor și întreprinderilor sub formă de deturnare de conturi, fraudă și extorcare. Între timp, statele naționale – superputerile și națiunile de nivelul doi – urmăresc în mod asiduu un avantaj strategic prin furtul proprietății intelectuale, prin piratarea tehnologiilor industriale și prin dispersarea propagandei politice la o scară nemaiauzită.
A apărut o carte a lui John Arquilla, intitulată „Bitskrieg: Noua provocare a războiului cibernetic„, care prezintă cine face ce și de ce, în ceea ce privește utilizarea rău intenționată a resurselor digitale conectate prin internet. Arquilla este un profesor distins de analiză a apărării la Școala Postuniversitară Navală din Statele Unite. El a inventat termenul de „război cibernetic”, împreună cu David Ronfeldt, în urmă cu peste 20 de ani și este un expert de frunte în amenințările reprezentate de tehnologiile cibernetice pentru securitatea națională.
Bitskrieg dă substanță și leagă punctele dintre câteva afirmații care au devenit axiomatice:
- Este posibil ca armata să nu mai aibă primatul. Pe vremuri, se obișnuia ca ea să constituie una din cele mai mari și mai puternice arme care predominau, iar națiunile prospere desfășurau campanii militare ample pentru a obține câștiguri măsurabile fizic. Astăzi, loviturile cibernetice tactice pot proveni dintr-o varietate de agenți – și pot avea motive mixte, dintre care doar unul se întâmplă să ajute un stat național să atingă un obiectiv geo-politic.
- Informațiile se pot transforma azi în arme. Asta este mai adevărat astăzi decât oricând. Referințele furnizate de Arquilla nuanțează reperele din cel de-al doilea război mondial pentru a face acest lucru – și pentru a vă pune pe gânduri. De exemplu, el subliniază modul în care John Steinbeck a folosit o operă de ficțiune pentru a ajuta la stârnirea mișcării de rezistență în întreaga Europă. Astfel, romanul imaginar al lui Steinbeck, The Moon is Down, a descris în mod evocator modul în care norvegienii obișnuiți au luat măsuri extraordinare pentru a perturba ocupația nazistă.
Marea întrebare este: Ce putem – și ar trebui – să facem în legătură cu situația actuală? Desigur, nu există un răspuns ușor. Cu toate acestea, Arquilla prezintă în mod cuprinzător componentele cheie care vor trebui cumva să înflorească și să convergă – dacă avem vreo speranță de a menține stabilitatea economică și geo-politică în deceniile viitoare. Acestea includ o criptare mai puternică, o securitate în cloud mult mai eficientă și un anumit tip de acord de control al armelor cibernetice bazat pe comportament.
Imago mundi 