Publicat în Diverse, Locuri misterioase

Din nou despre misterele din Munţii Buzăului


După ce am vorbit şi altădată despre Pietrele vii din Munţii Buzăului, revin asupra acestei zone cu alte detalii interesante. În primul rând, este necesar să amintesc în acest context de zona Valea Salciei care este cunoscută în regiune prin existenţa Zidului Uriaşilor. Acest nume ne poate duce cu gândul că a fost construit giganţi sau pur şi simplu mărimea sa impresionantă a creat în tradiţia populară un nume, care se doreşte a fi o explicaţie la prezenţa ciudată a acestui obiectiv arheologic/monument al naturii. Dar să vedem despre ce este vorba. Zidul uriaşilor este un zid de piatră având o înălţime de 6-7 metri, aflat la izvoarele pârâului Câlnău, într-o zonă izolată şi greu accesibilă.

Pentru a ajunge la acest monument al naturii (să-l denumim aşa pentru moment, deoarece părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte provenienţa sa) se pleacă din sautul Bisoca pe DC161, prin satele Baltagari şi Sările. În zonă aproape toate toponimele amintesc de sare, datorită zăcămintelor bogate în acest mineral, din regiunea Slănicul Buzăului. Astfel, aici putem întâlni deopotrivă, Cătunul Sările sau Săruleşti, dar şi Dealul Sării, şi aşa mai departe. Blocurile de sare sunt vizibile şi la suprafaţă, iar datorită eroziunii acestui mineral uşor solubil s-a format aici şi o zonă carstică. După 7 km, în Sările, drumul DC161 coteşte la dreapta şi coboară spre Valea Slanicului de Buzau. Pentru a ajunge la Zidul Uriaşilor nu trebuie urmat acest drum, ci trebuie luat la stânga pe drumul care merge prin munti spre Dealu Sarii si Jitia. Urmând acest drum, după aproximativ 1km se află o altă bifurcaţie: inainte (nord) drumul iese la Jitia, iar la dreapta se coboara spre Valea Salciei. De aici, trebuie mers la dreapta, cale de 500 de metri. Se trece de două serpentine, iar de la terminarea ultimei curbe, pe partea dreaptă, se formează o potecă discretă care conduce în urcus continuu (aproximativ 15 minute),  spre Zidul Uriaşilor.

Zidul Uriasilor 1

Zidul înalt de 7 metri şi lat de aproximativ 1 metru pare că se termină după aproape 40 de metri, dar îşi face din nou apariţia la o distanţă de 500 de metri. Zidul este format din bucăţi mari de rocă ce nu se gasesc în zonă, fiind bine şlefuite, dând astfel impresia că a fost construit de mâna omului asemenea piramidelor. Cei care resping ideea că acest obiectiv ar fi fost construit de mâna omului, spun că Zidul Uriaşilor este un martor de eroziune diferenţială, un rest calcaros dintr-o masă dispărută, dar acest lucru este dificil de atestat ştiinţific, deoarece în această zonă a Subcarpaţilor rocile caracteristice sunt gresiile si marnele. În plus, Zidul este localizat într-o pădure seculară, deci într-o zonă în care eroziunea de orice fel este putin favorizată. Mai mult de atât, este greu de explicat lungimea deosebită a acestui „obiectiv” şi liniaritatea sa absolut nefirească pentru un „monument al naturii creat prin eroziune”, deoarece astfel de formaţiuni se întâlnesc în linie dreaptă, pe o lungime de cel puţin 10 kilometri, pe direcţia fostei graniţe între judeţele Buzău şi Vrancea.

Zidul Uriasilor 2

În tradiţia populară a zonei, se spune că zidul ar fi fost construit acum 400 de ani de fiul cel mic al Babei Vrâncioaia, pe pamânturile primite de la Ştefan cel Mare. Însă, legendele şi mai vechi,  spun că zidul ar fi fost construit de uriaşi, fiinţe mitice care vieţuiau în aceste zone cu milenii în urma. Dealtfel, aceste “ziduri ale uriaşilor” se mai întâlnesc şi în zona Jitiei, pe valea Ramnicului.

Pentru a elucida prezenţa acestui enigmatic obiectiv, rămâne la latitudinea fiecaruia să găsească explicaţia potrivită. Oare au existat uriaşii cu adevărat? Cum a fost posibilă construcţia unui astfel de zid, folosind roci aduse din altă parte? Oare acest obiectiv nu trebuie pus în paralelă cu Pietrele Vii aflate în aceeaşi zonă sau cu descoperirile „jidovilor” din livada de la Scăieni? Dar despre toate acestea într-un post viitor.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

6 gânduri despre „Din nou despre misterele din Munţii Buzăului

  1. Poate ne povestesti ceva despre cel mai mare filon de uraniu din zona asta de lume, ascuns sub lacul cu apa neagra din preajma pesterilor in sare. In zona a cumparat o „casuta” un fost militar cu ochii azurii si a dezvoltat un turism mai special in jurul unei tabere de sculptura!

  2. Din păcate – în urma cercetărilor efectuate – pot spune cu o mare certitudine că ipoteza dvs. că ar exista în zona Munților Buzăului ”un mare filon de uraniu” nu se confirmă. Este posibil să mă înșel, dar în acest caz informațiile sunt ascunse cu foarte mare grijă. Legat de ”lacul cu apa neagra din preajma pesterilor in sare”, cred că vă referiți la lacul Meledic. Într-adevăr, lacul are în apropiere o mică zonă de camping și… o tabără de sculptură. Aceasta a fost inițiată în 2001 de Cornelia Ionescu Ciurumelea împreună cu profesorul Dumitru Cristea. Este posibil să fie doar o coincidență de nume cu… alt Dumitru Cristea, de profesie psiholog… ”cu ochi albastri”.

    Dumitru Cristea – psiholog de formație, una dintre cele mai păguboase achiziții pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viața civilă. Ca adjunct al directorului SRI și rector al Institutului Național de Informații, a fost rapid avansat la gradul de general, însă niște relații suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral și a fost nevoit să renunțe la funcție. Nu ar fi exclus să fi fost lucrat de foștii ofițeri de securitate din conducerea SRI, care l-au tratat ca pe un corp străin.

    Dar după cum spuneam, înclin să cred că e vorba de o coincidență de nume. Ca fapt divers, și pe directorul Complexului Energetic Turceni îl chema (sau încă îl cheamă) tot Dumitru Cristea.

    Deci, înclin să cred că informațiile acestea cu ”filonul de uraniu” și ”tabăra de sculptură controlată de sereiști” cam fac parte din aceeași serie de informații neverificabile și necredibile (ca să nu spun mai mult!!!) cum sunt și acelea legate de cei doi brăileni dispăruți ”la Tihărie” în 1981 și altele asemenea. Rolul acestor informații nu este de a clarifica ceva, ci de a masca și mai bine informațiile concrete, cu adevărat credibile și verificabile. Nu spun că sunt minciuni, ci sunt doar informații pe care nu se poate pune bază, provenind dintr-o singură și unică sursă (chiar dacă internetul geme de brăilenii dispăruți în 1981), anonimă și imposibil de verificat. Deci, până la proba contrarie, prefer să nu îmi fundamentez raționamentele pe astfel de informații necredibile.

    Vă mulțumesc!

  3. Salut,

    Vezi că cei de la adevărul.ro au luat cu nesimțire bucăți din articolul tău fără să te citeze ca sursă:

    http://adevarul.ro/locale/buzau/uriasii-misteriosi-stapaneau-buzaul-legendele-ascunse-zidului-valea-salciei-construit-stapanii-tinutului-1_56ab6cb95ab6550cb83df834/index.html.

    Au modificat puțin propozițiile, dar sunt bucăți bune unde se poate discerne că este copiat de pe blogul tău. Jurnalism de doi lei.

    Să ai o zi frumoasă,

    Cătălin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s