Publicat în Actual, Diverse, Magie, Manipulare, Politică, Social

TEORIA JOCURILOR (episodul 3)


STUDIU DE CAZ – Sistemul Electoral (Democratic)

Am văzut în episodul anterior că:

„[…], în ciuda propagandei contemporane, punctul de echilibru Nash al oricărei dileme sociale depinde în primul rând de regulile stabilite pentru respectivul joc (nu de raționalitate!), iar manipularea acestui punct de echilibru se face prin stabilirea unui ansamblu de reguli care recompensează comportamentul (acțiunea) dorit(ă) (de creatorul acestor reguli) și pedepsește comportamentul opus. Cultura anglo-saxonă a denumit această paradigmă a influențării: “The stick and the carrot” (Bățul și Morcovul). Atâta timp cât individul adoptă comportamentul dorit de Manipulator acesta este recompensat, iar atunci când deviază de la acesta este pedepsit. Observăm că optimul pentru individ nu are absolut nici o relevanță în contextul acestei paradigme.”

Să încercăm să punem acest lucru într-un context particular, și anume așa-zisele “alegeri democratice”.

Cum de oamenii – în ciuda evidențelor, a logicii sau a raționalității – ajung să facă jocul manipulatorilor?! Să aleagă și să adopte acele comportamente care în final îi sunt profund defavorabile?! Se poate demonstra – și mulți oameni au ajuns să vadă acest lucru! – că rezultatul concret al alegerilor democratice (votului) în realitatea obiectivă, nu este niciodată cel optim pentru individul care votează, INDIFERENT de alegerea pe care acesta o face, din oferta electorală care îi este pusă la dispoziție. Cu alte cuvinte, după câteva experiențe electorale, în care individul cu bună credință alege să-și exercite dreptul electoral, și anume, de a selecta una din opțiunile care-i sunt puse la dispoziție de Sistem, acesta observă că rezultatul final obținut nu este niciodată unul optim pentru el. De fiecare dată, înțelege “că se putea mai bine”, adică alegerea pe care a făcut-o a generat un rezultat suboptim. Invariabil, acest lucru nu se schimbă niciodată, indiferent de alegerea pe care individul o face (adică, indiferent de selecția pe care o face din setul de opțiuni care-i sunt puse la dispoziție). Individul onest poate observa că și în cazul unei alegeri fundamental opuse față de data trecută (de exemplu, “celălalt partid”), rezultatul este invariabil același (Sistemul se întărește; el este jefuit în continuare de roadele prosperității pe care o produce; bunurile comune ale societății din care face parte se transferă treptat ca prin magie către interese particulare (de obicei din străinătate), și așa mai departe). Deci cumva, printr-un nefericit exercițiu al sorții, indiferent cum ar vota, rezultatul pentru este unul rău pentru el, pentru familia sa, pentru societate în ansamblu. Cum de se întâmplă asta?! Cum are loc acest proces de modelare a comportamentului societății?! Care este explicația acestei “magii sociale”!?

Pentru a înțelege acest lucru să revenim la concluziile trase din episodul anterior. Am văzut atunci că nu moralitatea individului care face alegerea este de vină pentru rezultatul final obținut și nici raționalitatea (gradul său de inteligență sau prostie), ci recompensele (sau așa-zisele recompense) jocului social respectiv. Ca paranteză, pentru Sistem este esențial să abată atenția de la acest lucru și de aceea, cele mai mari eforturi ale mass-mediei și vectorilor informaționali se fac pentru a “demonstra”, că de vină pentru rezultatul final (indiferent care ar fi acesta) este fie moralitatea alegătorului („De rău și hoț/imoral ce este el, a ales ciuma … (puneți dvs. culoarea aici) și din cauza asta trăim prost și ne fură ăștia!”) sau – mai pervers! – fie gradul de inteligență/prostie al acestuia („De prost și manipulat ce este el, a ales ciuma … (puneți dvs. culoarea aici) și din cauza asta trăim prost și ne fură ăștia!”). Întotdeauna, analizele analiștilor vor identifica una din aceste cauze (sau un mix al ambelor) pentru a justifica rezultatul unor alegeri (pe termen scurt sau lung, deopotrivă). În acest fel, responsabilitatea pentru „rezultatul alegerilor” este transferat subtil către victimele acestui Sistem. Indiferent cum ar vota acestea, nu numai că votul respectiv nu schimbă rezultatul final (și anume, exploatarea întregii societății de către o minoritate care controlează sistemul de opresiune), dar permite și Beneficiarului Final al Exploatării să se ascundă și mai adânc. Acesta nu mai poate fi văzut, pentru că nimeni nu are interesul să-l caute, de vreme ce problema responsabilității pentru rezultatul final este deja tranșată, autorul fiind deja “identificat” și „livrat” de mass-media și acești analiști sau vectori informaționali.

Deci am văzut, până acum două lucruri esențiale, pe care televizorul uită să vi le spună:

  • Rezultatul final al votului nu este ajungerea la putere a unui partid sau a altuia (așa cum credeți cu toții!), ci continuarea și întărirea exploatării la care suntem supuși cu toții (mai bine zis, continuarea transferului mascat de prosperitate de la cei care o produc, către interese particulare, străine de neamul supus acestei exploatări mascate).
  • Responsabilitatea pentru acest rezultat (continuarea și întărirea sistemului exploatator) este identificată în mod greșit, ceea ce permite acțiunea conspirată în continuare a Beneficiarului Final al Exploatării. De vreme, ce vinovatul a fost identificat (sic!), nimănui nu-i mai trece prin cap să-l caute, nu-i așa?! De asta, este esențial controlul mass-mediei din partea acestui Beneficiar Final al Exploatării, pentru că mass-media este cea care poate instila în cadrul conștiințelor indivizilor cine anume este responsabil (și mai ales, poate asigura evitarea cu orice preț măcar a sugerării că ar exista un Beneficiar Final, identificabil ca entitate).

Totuși, ceva încă nu se leagă. Cei care cu onestitate ar putea accepta premisele de mai sus, ar putea replica următoarele: “OK. Rezultatul este mereu – indiferent de alegerile democratice pe care le facem, de partidele pe care le aducem la putere – că trăim mai prost (suntem furați mai mult). OK… există un Beneficiar Final al exploatării, care are tot interesul de a rămâne în umbră și de asta controlează o mass-medie care ne scoate tot pe noi vinovați, indiferent de ce anume alegem. Dar, aceste două lucruri nu explică deloc de ce noi nu ne putem organiza și nu putem da o ripostă acestui Sistem injust!”. Și o asemenea replică ar fi extrem de validă și pertinentă. Dar haideți să analizăm un pic.

Am văzut în episoadele anterioare că toate jocurile sociale, presupun un set de opțiuni și un set de recompense (și/sau reguli). În funcție de acestea, există – științific, obiectiv, demonstrabil matematic! – un anumit optim (cel mai bun rezultat posibil pe care l-ar putea obține subiecții respectivului joc social prin abordarea unei strategii optime!). Pusă astfel, problema ridicată de replica pertinentă de mai sus ar fi: cum de subiecții acestui joc social nu sunt în stare să determine care este această Strategie Optimă, care odată adoptată, ar putea conduce către punctul de Rezultat Optim?! Și aici intervine concluzia episodului anterior, cea cu care am și început acest articol:

[…] punctul de echilibru Nash al oricărei dileme sociale depinde în primul rând de regulile stabilite pentru respectivul joc (nu de raționalitate!), iar manipularea acestui punct de echilibru se face prin stabilirea unui ansamblu de reguli care recompensează comportamentul (acțiunea) dorit(ă) (de creatorul acestor reguli) și pedepsește comportamentul (acțiunea) opus. […]

Deci, ansamblul de reguli (recompense) este cel care determină (științific, demonstrabil matematic) punctul de echilibru Nash; acest ansamblu de reguli determină Strategia Dominantă, iar prin regulile impuse sistemului, această strategie este diferită de cea Optimă (benefică actorilor jocului social). Un Sistem care lucrează pentru oameni caută să ducă Punctul de Echilibru Nash către Punctul de Optim (acolo unde beneficiul combinat al tuturor este maxim). Spre deosebire de un astfel de sistem ideal, sistemul social actual – prin ansamblul de reguli și recompense care stau la baza lui – conduce societatea către un punct de echilibru Nash unde este maximizat doar beneficiul unei minorități exploatatoare. Cu alte cuvinte, individului îi este impusă o Strategie Dominantă diferită de cea Optimă, o strategie care odată adoptată de toți indivizii (sau de o mare majoritate a lor) permite conducerea societății către un punct unde este maximizat beneficiul unei minorității în detrimentul beneficiului global al societății.

Am văzut că Strategia Dominantă a unui individ este acea strategie care este cel mai rațional să fie adoptată (în cadrul sistemului de reguli și recompense propus). Schimbarea Strategiei Dominante nu aduce nici un beneficiu individual. Un individ nu-și va schimba această strategie, pentru că ansamblul de reguli și recompense care compun jocul social, nu-i va permite obținerea niciunui beneficiu suplimentar. Din contra! Jocul social este astfel organizat (aka măsluit) încât, orice deviere de la această Strategie Dominantă aduce o pierdere individului și din această cauză – rațional vorbind! – ea va fi evitată de acesta. Un votant, convins de beneficiile sistemului electoral sau de lipsa oricărei alternative la acesta, se va vedea pus în fața următoarei dileme: fie votează competitorul electoral pe care-l consideră mai puțin responsabil de răul ce va urma (rmm – răul mai mic), deși nu-și face iluzii că sistemul exploatator se va încheia odată cu această alegere pe care o face; fie nu votează, lăsând astfel, altui alegător posibilitatea să aleagă ceea ce el consideră a fi, RMM (Răul Mai Mare). Alte opțiuni nu are. Fie votează, fie nu votează. Votând, încearcă să facă cel mai mic rău posibil; nevotând, are impresia că dă posibilitatea altui individ să facă un Rău mai Mare. Acestea sunt opțiunile pe care i le inoculează mass-media și Sistemul și acestea sunt regulile și recompensele/pedepsele care îi sunt impuse. Cum ar putea el în aceste condiții să facă alegerea de a nu vota???? Este foarte improbabil să facă o asemenea alegere. Ar însemna să adopte Strategia Cooperării din Dilema Prizonierului (care nu este o Strategie Dominantă) și astfel să se lase la mâna partenerului/partenerilor de joc (ceilalți alegători). Aceștia pot adopta ușor o strategie diferită de cea a cooperării și astfel să-i cauzeze o pierdere individuală mai mare. Și astfel, individul se vede împins către cabina de vot, iar rezultatul final este continuarea Sistemului Exploatator. Asta indiferent de alegerea pe care o face. Acesta este mecanismul prin care sistemul electoral (profund irațional și dăunător societății în ansamblu!) se perpetuează, iar rezultatul final este întotdeauna același: un Sistem Exploatator din ce în ce mai evoluat, mai puternic, aflat în slujba unui Beneficiar Final din ce în ce mai adânc conspirat (imposibil de identificat ca atare).

Cei care au fost foarte atenți cu raționamentele prezentate până aici, ar putea să replice că tot ceea ce am scris mai sus are sens DOAR în condițiile în care considerăm că Sistemul Electoral NU poate genera conducerea societății către Punctul de Optim. Dar acest lucru va fi demonstrat cu altă ocazie, deoarece raționamentul este cel puțin la fel de laborios ca cel de față, iar amestecarea celor două în același articol nu poate avea ca rezultat decât un talmeș-balmeș inutil. Ceea ce trebuie să țineți minte este doar atât: Sistemul Electoral actual, pe care este construit întreg eșafodajul social, este cel care (în ciuda paradigmei oficiale!):

  • Permite Beneficiarului Final să se ascundă, să devină invizibil majorității indivizilor care compun societatea;
  • Permite conducerea societății către un punct de echilibru Nash (care avantajează doar o minoritate exploatatoare!), punct de echilibru care este diferit de cel Optim (dezirabil și benefic tuturor indivizilor care compun societatea în ansamblu);
  • Menține membrii societății captivi într-un sistem represiv și exploatator:
  • Conduce ÎNTOTDEAUNA la rezultate sub-optime în toate domeniile în care este aplicat;
  • Este profund IRAȚIONAL și ILOGIC:
  • Este în mod intenționat construit așa (și nicidecum pervertit cumva de imoralitate sau incompetență, undeva pe parcurs).

Demonstrația acestor lucruri, pe care instinctiv le resimt ca adevărate, toți cei care se apleacă cu onestitate și răbdare asupra studiului acestui domeniu, va fi făcută într-un articol viitor, pe această temă.

În încheiere, concluzionăm că alegerea de a nu vota a unui individ, deși face parte din strategia sa optimă, care ar putea să-l elibereze din jugul unui sistem opresiv, este cea care nu poate fi adoptată, deoarece ansamblul de reguli (beneficii/recompense/pedepse aplicate) îl îndreaptă invariabil către adoptarea unei Strategii Dominante, diferite. Rezultatul adoptării acestei Strategii Dominante la nivelul întregii societăți este cel pe care-l vedem în jurul nostru: perpetuarea unui sistem exploatator și opresiv și conspirarea și mai adâncă a Beneficiarului Final al Exploatării.

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s