Publicat în Actual, Diverse, Economie, Interesante, Istorie, Manipulare, Politică, Social

Istoria secretă a banilor și a sistemului financiar (II)


Revenind la istoria banilor, trebuie să remarcăm – ca un capitol remarcabil al acesteia – şi momentul trecerii la moneda de hârtie sau bancnote.

Pentru prima dată, acest tip de bani a fost folosit în China în timpul împăratului Hien Tsung, din dinastia Tang, în sec. 9 d.H. datorită unei penurii mari de cupru care afectase imperiul. Aceşti bani emişi de autorităţi îşi păstrau valoarea constantă în tot imperiul, micşorându-se astfel nevoia de a transporta argintul sau alte metale grele. Din 1032 provine prima atestare documentară a emisiunilor de bani de către bănci particulare din China. Banii din hârtie au rezistat de-a lungul istoriei acestui stat până în 1455, când brusc nu mai sunt atestaţi documentar, după o serie de episoade inflaţioniste şi reforme financiare succesive.

În Occident, după ce cruciadele (1095-1270) au stimulat reapariţia sistemului bancar, bancnotele şi-au făcut intrarea ceva mai târziu, datorită dogmei religioase care s-a opus creării unui sistem bancar, luptând împotriva cametei în general. Însă, în anul 1403, Lorenzo di Antonio Ridolfi – cunoscut jurist şi teolog florentin – câştigă un caz care conduce la schimbarea dogmei creştine, determinând legalizarea împrumutului cu dobândă către guvernul Florenţei. Imediat după acest succes al bancherilor, în republica vecină Genoa, în 1407, apare banca Ufficio di San Giorgio denumită şi Casa di San Giorgio.  Citește în continuare „Istoria secretă a banilor și a sistemului financiar (II)”

Publicat în Actual, Diverse, Economie, Interesante, Manipulare, Politică, Social

Istoria secretă a banilor și a sistemului financiar (I)


Spuneam într-un post anterior (prin vară): „Din punctul meu de vedere sunt pe cale să-mi închei misiunea. Mai am câteva articole de prezentat despre sistemul financiar, despre bani şi despre sinistra farsă din spatele acestor noţiuni, mai am de prezentat scheletul Planului A.E.R., câteva sfaturi pentru înfruntarea MIG-ului şi… cam gata! V-am pupat pe buletin. Voi trece la o etapă următoare care nu se mai adresează tuturor. „Puţini vor fi cei aleşi”… spune o vorbă înţeleaptă. Pur şi simplu sunt lucruri care nu sunt pentru toată lumea. A prezenta tuturor ceva cu adevărat important, este ca şi cum ai arunca mărgăritare la porci. Este ca şi cum eu m-aş apuca să-i explic căţelului despre necesitatea de a-şi face nevoile afară, civilizat, de a nu muşca şi aşa mai departe, folosind argumente savante, noţiuni de psihologie sau planşe demonstrative. Pur şi simplu nu merge aşa. Comunicarea presupune trei lucruri esenţiale: un emiţător, un canal de comunicaţie şi un receptor (capabil să recepţioneze, înţeleagă şi să folosească informaţia captată). Dacă avem doar primele două elemente… avem o staţie radio care emite pe o planetă pustie. Asta nu e comunicare. E tâmpenie!… „.

Aşa că o să-i ajut pe sforari să înţeleagă mai bine mesajul, punându-i să se confrunte cu imbecilitatea şi animalitatea turmei pe care au senzaţia că o controlează prin tot felul de mecanisme subtile. Vom vedea dacă aceste mecanisme mai acţionează şi atunci când turma începe să vadă şmecheria şi trucul de prestidigitator de bâlci care o ţine în lesă. Astfel, începem astăzi cu o scurtă istorie a banilor şi a modului cum sunt ei folosiţi la dresajul turmei, în fond un joc de alba-neagra ai căror perdanţi sunt mereu țugulanii ocupaţi mereu cu probleme care mai de care mai importante (a se citi fleacuri şi nimicuri care le ocupă timpul şi îi fac să se simtă importanţi, nevoie mare). Deci să purcedem și vom vedea ce se întâmplă.  Citește în continuare „Istoria secretă a banilor și a sistemului financiar (I)”

Publicat în Actual, Cultură, Economie, Politică, Social

Se poate vorbi de eficienţă în Educaţie?


Putem spune fără a greşi prea mult că, societatea contemporană este o societate educativă – o societate în care omul este educat din punct de vedere formal într-o proporţie mult mai mare decât era, să spunem cu 500 de ani în urmă. Analizele comparative ale diverselor sisteme educaţionale actuale evidenţiază legătura puternică care există între gradul de dezvoltare socială, economică şi culturală al unei anumite societăţi si viabilitatea sistemului de învaţământ pe care aceasta îl promovează. Cu alte cuvinte, înainte de a ne întreba „ce a fost mai întâi: oul sau găina?”, trebuie să observăm că un sistem de învăţământ valoros contribuie în proporţie covârşitoare la dezvoltarea socio-economică şi culturală a unei societăţi, prin educarea corespunzătoare a membrilor respectivei comunităţi. În acest caz, este adevărată şi reciproca. Cu cât o societate este mai dezvoltată, cu atât ea îşi va permite să aibă şi un sistem educaţional mai performant. Această dublă dependenţă reciprocă impune necesitatea unor cercetari riguroase cu privire la posibilităţile de optimizare a sistemelor educaţionale contemporane, precum şi corelarea acestor sisteme educaţionale cu schimbările survenite sau anticipate a surveni în sfera socio-economică. Citește în continuare „Se poate vorbi de eficienţă în Educaţie?”

Publicat în Actual, Diverse, Economie, Manipulare, Politică, Social

„Piramida inversată” sau „Cum de are USL-ul 55%?”


De ieri, circulă pe Facebook o serie de articole având la bază un articol iniţial publicat în Ziarul Financiar (întreg articolul poate fi citit aici). Esenţa articolului este aceea că economia stă pe o piramidă inversată: 3,1 mil. salariaţi din privat susţin 15 milioane de bugetari, copii, pensionari şi asistaţi social. 5,3 milioane de pensionari, 4 milioane de copii şi adolescenţi sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari şi 400.000 de angajaţi din companiile de stat sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat. La aceştia se adaugă cei 3-4 milioane de români care practic nu se regăsesc în nicio statistică, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistenţă. Citește în continuare „„Piramida inversată” sau „Cum de are USL-ul 55%?””

Publicat în Actual, Economie, Social

Cum pierde România bani în Educaţie


Statul – în mărinimia sa nemărginită – pune la dispoziţia propriilor cetăţeni, cele mai bune condiţii de dezvoltare, asigurând printre altele şi finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat. Citește în continuare „Cum pierde România bani în Educaţie”

Publicat în Cultură, Social

Individualismul la români


[…]

Cu aceste rezerve ne propunem să schiţăm în rândurile de mai jos câteva date privitoare la însuşirile sufleteşti ale poporului român, sub latura vieţii sale sociale şi economice.

Aceste date sunt obţinute, în cea mai mare parte, prin compararea manifestărilor sufleteşti obişnuite românului cu acelea pe care le găsim la popoarele culte apusene. Această comparare s-ar fi putut face şi cu manifestările sufleteşti ale popoarelor învecinate românului şi aceasta ar fi fost poate de recomandat; am preferat-o totuşi pe cealaltă, fiindcă aceasta se poate face pe baza unui material mai precis şi mai controlabil. Citește în continuare „Individualismul la români”