Publicat în Actual, Diverse, Economie, Interesante, Manipulare, Social

TEORIA JOCURILOR (preambul)


(mesaj text publicat pe Facebook – 15-Iunie-2016)

Am revenit pe Facebook după o bine-meritată pauză și… nu am găsit nimic schimbat. Aia nu e bine… aia trebuia făcută altfel… ăla nu e bun… ăla e prost… Și tot așa.

De-aia, cum stam eu așa și contemplam spectacolul lumii, într-o zi mi-a venit o idee. „Oare ce-o fi în neregulă cu oamenii? O fi ceva în neregulă sau ceea ce vedem este rodul unei legități? De ce unul trage în hăis și altul în cea? Oamenii în general, își doresc în linii mari cam aceleași lucruri (fericire, sănătate, o viață tihnită, să fie iubiți și apreciați, etc.), dar nu se pot pune de acord cum să obțină ceea ce vor, cu nici un chip. Unul zice într-un fel, celălalt alminteri. Unul o vrea albă, altul o vrea roșie. Unul vrea cu PSD-ul, altul cu PNL-ul. Unul vrea cu partide, altul vrea fără partide. Unul vrea cu UE. Altul fără UE. Unul cu rușii, alții cu americanii. Unul cu piața liberă și neo-liberalismul, altul cu socialismul. Și tot așa… de ți se face lehamite”. Deci cum stam eu și mă gândeam așa, mi-a trecut prin cap ideea că trebuie să existe o chestie comună în toate astea. Hmm?!… Ce poate fi comun în toată babilonia asta? Păi să vedem.

1) În primul rând… acest spectacol al lumii demonstrează că suntem mai mulți, noi ăștia care participăm/interacționăm în cadrul acestui joc social. Fiecare cu marotele noastre, cu ideiile lui, cu preconcepțiile lui, și așa mai departe. Deciziile pe care le luăm, nu țin doar de noi, ci și de deciziile pe care le iau alții, și care ne influențează, deși rareori avem impresia că este așa.

2) Fiecare astfel de actor social își face un calcul, are o strategie prin care încearcă să-și maximizeze câștigul (nu mă refer aici neapărat la un câștig în bani; un câștig poate fi și notorietatea sau simpla satisfacție intelectuală sau chiar evitarea unor chestii neplăcute). Unul votează sperând să atingă un Scop. Altul nu se duce la vot, sperând să atingă alt scop. Unul votează cu X, altul cu Y. Și tot așa.

3) În urma fiecărei astfel de decizii pe care o luăm, obținem ceva. Un rezultat. Mai bun sau mai prost. În funcție de strategia pe care am adoptat-o, de deciziile pe care le-am luat și de deciziile pe care le-au luat ceilalți în cadrul „jocului social” pe care-l „jucăm” obținem… Ceva.

Și atunci m-am lovit peste frunte și mi-am zis… Dar asta este chiar Teoria Jocurilor sau după cum îmi place mie să-i spun „a raționalității din spatele deciziilor”. O teorie care nu face altceva decât să construiască modele matematice care examinează cum se comportă oamenii în situații sociale diferite, oferind un limbaj comun ce facilitează cercetarea interdisciplinară.

Uneori supra-estimată, deseori ignorată, Teoria Jocurilor ne poate ajuta să „ne facem o idee”. Nu ne va prezice cu certitudine comportamentul unui individ, dar ne va spune cu o foarte bună precizie cum este cel mai probabil ca acel om să se comporte într-o situație dată. Cei care se așteaptă ca TJ să fie un fel de Mama științelor, de Psihoistorie a lui Hari Seldon vor fi dezamăgiți. Nu este vorba de așa ceva. Este vorba doar de a găsi propoziții adevărate în științele sociale, dar care să nu exprime un adevăr trivial. Până în anii ’50-’60 ai secolului trecut, acest lucru nu era posibil. Odată cu apariția Teoriei Jocurilor am început să răspundem și la astfel de întrebări, de genul: cum se vor comporta oamenii într-o situație dată? (Să luăm un exemplu pentru edificare. Avem două orașe unite între ele de o rețea de drumuri și 10.000 de navetiști care zi de zi fac naveta dintr-un oraș către celălalt. Orice s-ar spune, o estimare a numărului de navetiști care o vor lua pe fiecare drum în parte (unele mai late, altele mai înguste, unele mai scurte, altele mai lungi, șamd) NU ESTE o propoziție trivială. O astfel de estimare rezultă din interpretarea unui model matematic. Și deși, fiecare individ în parte este o persoană liberă, înzestrată cu liber arbitru (deci am putea spune că niciodată nu-i vom putea prezice comportamentul) vom observa că el se comportă similar predicției. Magie?!? Din punct de vedere profan, DA; din punct de vedere științific, NU.)

Dar despre toate acestea voi scrie mai pe larg în episoadele viitoare. Voi evita pe cât posibil formulele matematice sau ecuațiile, deoarece doresc să mențin nivelul cât mai accesibil tuturor. Mă voi axa în primul rând pe semnificații și pe ce se află în spatele formulelor. Cred că tuturor le va prinde bine să afle cum și mai ales, de ce, oamenii din jur iau anumite decizii. Spre deosebire de alte materiale în domeniu, mă voi menține (sper!) foarte concentrat pe aspectul practic al problemelor, asta neînsemnând că voi ignora aspectele filozofice. Doar știți că-mi place filozofia?! 😀

P.S.: Pentru episoadele următoare, vă rog să mă bateți la cap, dacă vedeți că nu apar într-un ritm, cât de cât susținut.

Anunțuri

Autor:

Adevărul le foloseşte celor care-l ascultă, dar le face rău celor care-l spun. (Winston Churchill)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s